A șaptea dimensiune

În năucitoarea serie a uimitoarelor măsuri luate de Constantin Mavrocordat în timpul celei de-a doua domnii moldoveneşti un loc aparte îl are poliglotismul clerical impus sau, în traducere normală, obligarea popilor să pună burta pe carte. În viziunea mavrocordată, însă, cartea trebuia numaidecât să aibă slovă grecească, slavonească, latinească şi mai cu seamă arăpească, deoarece […]

Pe măsură ce rămânea viu, în contra curentului de epocă, Constantin Mavrocordat îşi sporea palmaresul de domn fanariot, adăugând noi şi noi mandate alternative în cele două ţărişoare româneşti în care obişnuiau turcii să-l numească. A doua lui domnie în Moldova s-a succedat imediat celei din Ţara Românească, adică în anul 1741. Urcarea pe tron […]

În anul 1735, pe tronul Munteniei urcă pentru a treia oară Constantin Mavrocordat. Domniile lui Costică înscriu în ritmul de pendul al guvernărilor fanariote, dar au perioade de oscilaţie ceva mai mare, deoarece Măria-Sa e neîntrecut în sforile Înaltei Porţi. De data asta exerciţiul funcţiunii ţine şase ani şi e plin de peripeţii militare – […]

Când trupul lui Nicolae Mavrocordat şi-a găsit odihna în solul din care-şi procurase anterior belşugul viager, pe tronul rămas liber a urcat Constantin Mavrocordat – fiul mortului. Costel abia împlinise 19 anişori, lucru care l-a ajutat să se menţină domn al Ţării Româneşti exact 19 zile. Pe parcursul domniei lui, obţinută în schimbul a două […]

Domnia lui Nicolae Mavrocordat a pendulat, vorba revoluţionarului, între metafizică şi clitoris. Sau, cum ar zice cronicarul, pe cât fanariotul regula mai tare plebea cu biruri, clăci şi jăpci inopinate, pe-atât mai dese erau ctitoririle mănăstireşti compensatorii, iţite, evident, tot din sudoarea laică a creştinului de rând. Astfel, într-un blans subtil, Nicuşor a combinat exploatarea […]

Continuând plicticoasa înşiruire a domniilor corupte, familia Mavrocordat a revenit la rampă cu o nouă şi monotonă surpriză. Locul rămas liber prin decesul bravissim al junelui Ioan, răpus de ciumă la numai 35 de anişori fanarioţi, e luat de frăţiorul mai în vârstă, Nicolae. În materie de alternanţă la guvernarea Ţării Româneşti, Nicolae era recidivist […]

Că tot căzu Nicolae Mavrocordat în laba austriecilor, pe tronul rămas liber la Bucureşti se sui frate-su, Ioan. Deşi afacerea exploatării omului român de către omul grec rămase astfel în familie, contravaloarea tranziţiei fraterne a fost preţuită aşa de pipărat la cursul valutar din Stambul, încât boierii trădători se tot hliziră o vreme pe tema […]