A șaptea dimensiune

Succesorul lui Constantin Racoviţă provenea dintr-o familie şi mai cunoscută. El era fiul lui Grigore al II-lea Ghica şi frate bun cu Matei, antepenultimul său precursor. Venind dintr-un neam în care folosofia lui Epicur făcea furori – ba chiar, prin fratele Matei, o adevărată carieră penală – Scarlat s-a prezentat la tron aproape descheiat la […]

Exemplul negativ dat de Matei Ghica l-a îngândurat serios pe succesorul său fanariot, Constantin Racoviţă. Nici n-a apucat bine Matei să guste din aroma inefabilă a mazilirii, că Costică şi-a şi dat apucăturile la-ntors, abandonând care va să zică hedonismul extremist şi trecând, de ochii lumii, la un populism oportunist-slugarnic. De fapt, Racoviţă şi-a propus […]

În anul 1753, manevrele politiceşti din ţările române au stat sub semnul jocului de şah. Constantin Racoviţă, folosit pe post de rege în Moldova, a fost mutat o tură la Bucureşti şi transformat în pion fanariot, în locul lui Matei Ghica. Comportamentul de nebun al lui Ghica îl aşezase pe domn într-o poziţie de şah […]

Cea de-a treia domnie a lui Constantin Mavrocordat în Moldova se încheie cu rituala mazilire la 31 august 1749. În limbajul diplomatic al epocii, mazilirea unui fanariot avea două semnificaţii. Prima, adică sperietura tradiţională a împricinatului, avea rolul să-i amintească ce uşor îţi poţi pierde capul şi – de ce nu? – chiar averea dacă […]

Aşa cum cititorul probabil se aşteaptă, în lungul lanţ de rubedenii ale domnului decedat se afla, bineînţeles, un frate. Ioan, fratele lui Constantin Mavrocordat, a ştiut să se plaseze la momentul potrivit în raza vizuală a vizirului care, prin numirea domnitorului pe criteriul pungilor de icosari, garanta principiul democraţiei în ţările române. Dacă e să […]

În năucitoarea serie a uimitoarelor măsuri luate de Constantin Mavrocordat în timpul celei de-a doua domnii moldoveneşti un loc aparte îl are poliglotismul clerical impus sau, în traducere normală, obligarea popilor să pună burta pe carte. În viziunea mavrocordată, însă, cartea trebuia numaidecât să aibă slovă grecească, slavonească, latinească şi mai cu seamă arăpească, deoarece […]

Pe măsură ce rămânea viu, în contra curentului de epocă, Constantin Mavrocordat îşi sporea palmaresul de domn fanariot, adăugând noi şi noi mandate alternative în cele două ţărişoare româneşti în care obişnuiau turcii să-l numească. A doua lui domnie în Moldova s-a succedat imediat celei din Ţara Românească, adică în anul 1741. Urcarea pe tron […]