A șaptea dimensiune

Pe măsură ce rămânea viu, în contra curentului de epocă, Constantin Mavrocordat îşi sporea palmaresul de domn fanariot, adăugând noi şi noi mandate alternative în cele două ţărişoare româneşti în care obişnuiau turcii să-l numească. A doua lui domnie în Moldova s-a succedat imediat celei din Ţara Românească, adică în anul 1741. Urcarea pe tron […]

Aşa cum spuneam în episodul trecut, prin luna mai 1736, Grigore al II-lea Ghica îşi savura ultimele zile de plăcută exploatare a Moldovei. Războiul izbucnit între turci, austrieci şi ruşi îl obligă să întrerupă mintenaş minunata contemplare a desişului de biruri plantat de grădinarii săi greci în spinarea răzeşului de rând. Imperativele servilismului faţa de […]

A treia domnie a lui Grigore al II-lea Ghica a fost a doua lui domnie în Moldova şi s-a produs natural, prin transferul operativ de pe tronul Ţării Româneşti. Ţara Românească sărăcise mult sub standardele de jug fiscal impuse de Grigore, aşa că perspectiva unei Moldove şi mai sleite – deci complet incapabilă de rezistenţă […]

În epoca fanarioţilor, Poarta Otomană a lansat o profitabilă modă a transferului de domni, un soi de Intermercato valaho-moldovean prin care domnitorul compromis de biruri în Moldova era uns ca nou-nouţ în Ţara Românaescă şi viceversa. (Moda fanariotă a fost aplicată cu sârg şi de dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu, prin ceea ce se numea atunci […]

Imediat ce Nicolae Mavrocordat, domnitorul Moldovei, a fost avansat în poziţia de domnitor al Ţării Româneşti, pe tronul de la Iaşi s-a instalat Mihai Racoviţă. Fără absolut nicio legătură cu marele savant Emil Racoviţă, care putea la o adică să-i fie stră-stră-stră-nepot, Mihai punea mare preţ pe domnie. Din nefericire, un preţ şi mai mare […]

Bogdan a avut o domnie scurtă, dar bogată în evenimente. În acea epocă, un eveniment începea cu prima săgeată înfiptă în beregata călăuzei şi nu se încheia înainte de îngroparea celor mai viteji dintre morţi. Iar dacă descălecătorul şi-a petrecut primii şase ani ai domniei luptându-se cu ungurii, se poate spune că ultimii şase i-a […]

Pentru toată truda lui de a-i caza pe tătari în Prut, Dragoş n-a primit de la regele Ungariei decât o marcă: o marcă de apărare a regatului, aşezată între Subcarpaţii Moldovei şi stepele Bugeacului, vasală curţii de la Buda şi obligatoriu inamica năvălirilor din est. Şi, ca pedeapsa maghiară să capete parfum de gratitudine, iar […]