A șaptea dimensiune

Ştefan Racoviţă a prins tronul Munteniei în martie 1764, prin grija perfidului Iordache Stavarache. După nimire, Stavarache s-a grăbit să-i traseze liniile directoare ale politicii interne, adică cifrele exacte în materie de pungi. Ca să împlinească sumele necesare, Fănică a tăiat, la sfatul grecoteiului, un număr bine calculat de boieri nemulţumiţi, ale căror averi confiscate […]

Constantin Racoviţă, cel despre care am tot spus că nu e defel rudă cu viitorul mare naturalist Emil Racoviţă, a suit, în 1763, pentru a doua oară, pe tronul Munteniei. Ca primă realizare a mandatului său poate fi socotită numirea pe postul de capichehaie a lui Başa Mihalopol, un fanariot moderat, adept al exceselor temperate […]

A şasea domnie valahă a lui Constantin Mavrocordat a stat sub semnul ţepei. Să nu credeţi cumva că victima acestui supliciu, cândva temut, a fost boierimea locală – coruptă, îndărătnică şi uneltitoare. Nu, ţeapa a fost încasată direct de domn, dar într-o variantă mai puţin violentă, consacrată în veacurile ce-au urmat sub denumirea de ghimpe, […]

Scarlat Ghica a venit în scaunul Ţării Româneşti pe traseul firesc, adică strămutat din Moldova contra cunoscutei sume de mii de pungi vărsate la sucursala din Stambul a Băncii Turco-Române. Scarlat era primul fiu al lui Grigore al II-lea Ghica şi văr de-al doilea cu Grigore Ghica, ginerele lui Iacovachi Rizu – reprezentantul lui Scarlat […]

Doi ani şi ceva, cât Constantin Mavrocordat a zăbovit pe tronul Valahiei, o apatie completă şi totală s-a abătut fulgerător peste spaţiul carpato-danubiano-turcic, lăsând cu gura căscată şi pe cei mai aprigi campioni ai lenei naţionale, boierii pământeni. Între aprilie 1756 şi august 1758, Ţara Românească a căzut într-o picoteală generală – de fapt, într-un […]

Prin 1753, pe când lenevea netulburat pe tronul Moldovei şi culegea fără bătaie de cap roadele unui jaf rezonabil, Constantin Racoviţă începu să simtă nişte mâncărimi în dos. Aşa de tare îl îmboldiră furnicăturile din şezut încât Măria Sa râvni la domnia Munteniei, pe care o şi căpătă până la urmă, după truda amarnică a […]

Cea de-a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat în Muntenia s-a sfârşit în 1748, deoarece Grigore al II-lea Ghica, aflat pentru a treia oară pe tronul Moldovei, dorea să se instaleze pentru a doua oară la Bucureşti. Pentru noua repartiţie, Grigore “stărui cu foarte îmvelşugată dare de bani”, lucru ce permise vizirilor sforari să-şi schimbe […]