Evoluţie culturală

duminică, februarie 10, 2019 10:21
Posted in category Literatura

Dai Sijie, Balzac şi Micuţa Croitoreasă chinezăAtunci când Bernard Pivot a exclamat în cadrul unei emisiuni (care l-a făcut celebru în toată Franţa, Bouillon de culture): “Dacă această carte nu devine un best-seller, înseamnă că nu sunt bun de nimic”, ştia bătrânul vulpoi ce spune. Invitatul lui era un chinez stabilit în Franţa. Dai Sijie (n. 1954), care tocmai publicase primul lui roman, Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză. Un roman despre Revoluţia Culturală iniţiată de Marele Cârmaci al Revoluţiei, preşedintele Mao, care “a pornit o campanie care avea să transforme din temelii ţara: universităţile au fost închise, iar tinerii intelectuali, adică elevii care-şi terminaseră gimnaziu, au fost trimişi al ţară, pentru a fi “reeducaţi de ţăranii săraci””. (Nu altfel a procedat Ceauşescu cu “mica lui revoluţie culturală” din anii ’70, când zeci de mii de tineri au fost obligaţi să muncească pe şantierele patriei, iar soldaţii în termen, după o minimă instrucţie, erau trimişi pe aceleaşi şantiere.)

Nu se putea ca romanul lui Dai Sijie, scris direct în franceză, să nu aibă succes într-o ţară în care intelectualii de stânga (de la Sartre la Philippe Sollers) impregnaseră minţile farncezilor cu maoismul lor feroce. Aflau, în fine, şi francezii de rând cine a fost Marele Conducător şi ce le-a făcut el chinezilor.

Din fericire, romanul lui Sijie nu se construieşte numai pe demascarea crimelor regimului comunist din China, ci, mai ales, pe o uluitor de simplă poveste a doi adolescenţi care descoperă, într-un sat uitat de lume de la poalele Tibetului, rolul miraculos al poveştilor inventate de scriitori.

Într-o Chină în care singurele cărţi pe care le puteai citi erau cărţile lui Mao şi ale lui Enver Hodja, cei doi descoperă la capătul lumii câteva zeci de cărţi cu traduceri din Balzac, Dumas, Hugo, Stendhal, Flaubert, dar şi Tolstoi, Gogol, Dostoievski, alături de câţiva englezi. Dacă până atunci cei doi le povesteau sătenilor unicul film care rula în cel mai apropiat oraş (“două zile dus, două zile întors”), un film nord-coreean, Fata care vinde flori,după descoperirea cărţilor lucrurile se simplifică.

N-o să vă povestesc romanul, care m-a dus cu gândul (nu prea mult) la Macondo al lui Marquez şi la (mai mult) roamnul lui Andrei Makine, Pe malul fluviului Amur, deoarece romanul lui Sijie chiar merită citit. Măcar pentru că are în burta lui o frumoasă poveste de dragoste construită pe mitul lui Pygmalion. Şi mai e şi scurt. (Ştefan Agopian, “Academia Caţavencu”, nr. 584/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu