Frăţia interlopilor cu poliţiştii a transformat sudul României în Fanarul Europei

miercuri, octombrie 23, 2019 18:40
Posted in category Mass-media

PolitistiSe mai aude ceva de clanurile interlope din judeţul lui Ciordache? Nimic. Se mai aude ceva de poliţiştii care erau, şi sunt, mână în mână cu interlopii în Oltenia roşie şi ţiganizată? Nimic. De ce nimic? Pentru că frăţia interlopilor cu poliţiştii, în sudul României, durează de zeci de ani. Iată o întâmplare reală din 2003.

Să nu dai păsărica din mână pe cioara de pe gard

De câteva săptămâni (era ianuarie 2004, în plină guvernare PSD = ciuma roşie = mafia, perioada apariţiei materialului – n.m.), şeful Poliţiei Rutiere Ialomiţa, Iulian Militaru, e negru de supărare. Nişte pizmaşi care vor să-i ia locul au scornit pe seama sa o poveste de dragoste care prinde rădăcini tot mai solide prin Ialomiţa.

Se zice că Mirela Bon, o barmaniţă din Ţăndărei, era tare necăjită că a picat examenul auto. Ea lucrează la barul Corado, un local tare drag poliţiştilor din Ţăndărei, drept care necazul fetei a ajuns repede la urechile şefului poliţiei din oraş, Nicolae Bârsan. Acesta ar fi intermediat o întâlnire între dânsa şi şeful Poliţiei Rutiere de la judeţ, Iulian Militaru. Băiat fin, acesta s-ar fi angajat să rezolve problema. Fată fină, s-ar fi arătat dispusă să plătească cu asupra de măsură favorul.

Pe 2 decembrie anul trecut (2003 – n.m.), a luat-o şi pe soră-sa Iuliana şi s-au instalat amândouă într-o casă de-a poliţistului Militaru, din apropierea localităţii Amara. Au stat acolo câteva zile, răstimp în care cică mai multe cătane bătrâne de prin IJP Ialomiţa şi-au cam clătit cu ele nu numai ochii, ci şi alte organe.

Între timp, tatăl fetelor a intrat la griji şi a început să le caute. La bar, a aflat de înţelegerea dintre odraslele sale şi poliţişti şi, în consecinţă, a depus o plângere la Poliţia Ialomiţa, referitoare la dispariţia fetelor, unde ar fi detaliat şi episodul aflat la barul Corado.

Evident, s-a dat alarma şi fetele ar fi trebuit să fie eliberate, însă nu era atât de simplu. Iubirea sălbatică a poliţiştilor lăsase deja urme pe trupurile neprihănite: colea o vânătaie, dincolo o zgârietură, chestii care, la o adică, puteau fi foarte bine povestite într-un certificat medico-legal.

Alte câteva zile, surorile au fost ţinute într-un apartament conspirativ din Ialomiţa, cât să mai dispară vânătăile. Au fost eliberate pe 11 decembrie (2003 – n.m.) şi s-au dus aţă la medicina legală. Cu toate măsurile de precauţie, tot s-au putut depista ceva vânătăi pe la coaste, însă nimeni nu ştie acum dacă acestea provin de la trataţia poliţiştilor sau de la un sutien prea strâmt.

Norocul poliţiştului Militaru, dar şi al celorlalţi despre care se spune că s-ar fi dedat la nurii celor două surori, este că şefii lor de la Bucureşti au o încredere neţărmurită în ei şi nu dau doi bani pe asemenea zvonuri. Cineva aflat chiar în coasta generalul Sorescu (mare ştab, pe vremea aia, în Miliţia română – n.m.) a izbutit chiar să blocheze nişte articole prin presa locală şi centrală referitoare la acest trist episod din viaţa Poliţiei Române. (Academia Caţavencu, nr. 631/2004)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu