A șaptea dimensiune

Ca un absolvent de liceu economic ce sunt, adică am studiat în liceu contabilitate și alte ramuri adiacente, am ocazia să scriu azi, dragii mei, despre facturi. Factura este acel document ce justifică proveniența unui produs. Adică este un produs ce face parte din economia “albă”, un produs pentru care s-au plătit taxele și impozitele, iar din acei bani o parte ajung în drumurile țării, în dotarea spitalelor etc. Teoria sună bine, nu-i așa? Practica este un pic alta, adică au fost destui, și probabil mai sunt, cei pe care i-a durut în cot de spitalele României, atunci când au fentat la greu plata taxelor și impozitelor. Acum, să presupunem că nu suntem penali (adică suntem dintre cei ce respectă legile) și dorim un program de facturare. Ce facem în acest caz? Păi, din moment ce citiți acest site, sunteți persoane inteligente, iar pentru cititorii site-ului am un pont: acest program de facturare. Se descarcă aplicația, iar mai departe știți ce aveți de făcut. Îl puteți folosi 30 de zile gratuit, fiind complet funcțional în această perioadă. Toate detaliile le găsiți pe site. GeniusFacturare ne scutește de multe bătăi de cap, așa încât profitați de acest pont.

Și acum un pic de culturalizare contabilă, pentru cei mai puțin obișnuiți cu acest domeniu. „Factura este un document contabil emis de o companie (furnizorul), către o altă companie sau persoană (clientul), document ce conține lista cu produsele vândute sau serviciile prestate clientului de către furnizor. O factură mai conține datele de identificare fiscală a clientului (emitentul), datele furnizorului (persoana fizică sau juridică), cota de TVA, precum și prețul, cantitatea și valoarea fiecărui produs vândut. În România, înainte de 1 ianuarie 2007, facturile erau documente tipizate, emise, înseriate și numerotate de Ministerul Finanțelor Publice și Imprimeria Națională. Persoanele juridice din România cumpărau facturile emise de Imprimeria Națională prin diverși distribuitori sau tipografii. Facturile erau în format A4 sau A5. Un facturier reprezintă un carnet de 50 de facturi. Facturile conțineau câmpuri ce trebuiau completate de către agenții economici. Informațiile erau completate în general manual, cu pixul. Companiile mai mari, sau nu neapărat, aveau programe de facturare ce imprimau informațiile unei facturi exact în locurile libere din șablonul tipizat oficial. Începând cu data integrării României în UE (01-01-2007), a fost modificat art. 155 din Codul fiscal. Facturile și chitanțele emise de către firmele românești nu mai sunt documente cu regim special emise de Imprimeria Națională sau tipografii autorizate, pot fi acum emise de fiecare firmă în parte, atât timp cât conțin informațiile obligatorii reglementate prin art. 155 din Codul Fiscal. Iar semnătura și ștampila, sunt acum opționale.” (Wikipedia)