A șaptea dimensiune

Ctitorii de altădată (corespondenţă din Infern)

– Bă Nicule, tu ai văzut mănăstirile din Bucovina?
– Da’ ce v-a venit aşa, dîn senin, toar’şu’ Dej?
– Mi-a venit un gând, ce să-mi vină?
– Păi, ăsta-i gând, toar’şu’ Dej? Pă manifestări d-astea opscuratiste făceai pă vremuri o-ntreagă carieră la pârnae. Să poate, taman dumneavoastră să vorbiţi aşa?
– Io mă gândeam la voevozii de altădată, mă boule, nu la opiumu’ popoarelor. Mă refeream la ce-a lăsat alţii după ei. Ştefan cel Mare, Petru Rareş, mă rog, conducători anacronici şi precursori ai capitalizmului, da’ vorba e: a rămas ei în istorie? A rămas! A lăsat ceva după ei. Tu, de exemplu, câte biserici ai lăsat?
– La început n-am vrut să mai las nici una, că aşa mă sfătuia tovarăşu’ Arăpaşu (numele de mirean al patriarhului Teoctist – n.m.). Da’ după aia mi s-a făcut milă. Nu puteam să las buldozerele alea să lucreze incontinuu. Ierea utilaje dă import, nu trebuia uzate. (“Academia Caţavencu”, nr. 456/2000)

În imaginea de mai sus avem „raiul” comunist: cozile si asteptarea nesfarsita pentru a schimba o butelie. Daca aveai si asa ceva (la tara foarte putini oameni aveau butelii).

Citeste si articolele:

• Ieseuri vesele şi triste ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ultimul stalinist al Europei (LVI)
• Ieseuri vesele şi triste ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ultimul stalinist al Europei (LV)
• Ieseuri vesele şi triste ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ultimul stalinist al Europei (LIV)
• Ieseuri vesele şi triste ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ultimul stalinist al Europei (LIII)
• Ieseuri vesele şi triste ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ultimul stalinist al Europei (LII)