A șaptea dimensiune

Dolaru’ ieste ochiu’ dracului

Nu ştiu cum dracu’ se face, da’ aşa mă apucă o tristeţe de moarte când îmi amintesc că când m-a împuşcatără ăştia pă mine, dolaru’ ierea optişpe lei. S-o fi ascultat pe Tovarăşa, săraca, care-mi zicea pă două’şunu seara să schimbăm măcar leii care-i aveam la noi, că nu se ştie niciodată, om ieream acuma! Da’ io nu şi nu, lasă dolarii să meargă la iesport, la datoria iesternă, că nu se-ntâmplă nimic, nu s-a născutără ăia care să ne dea nouă la cap. E, uite că s-a născut, ‘tu-i în cur pă mă-sa dă trădători, c-a adus ţara de râpă!

Nu, de când mi-a ajuns la urechi treaba asta cu dolaru’ două’jde mii (era în anul 1999 – n.m.), nu mai am stare, îmi vine să mă răsucesc acilea, unde sunt! Păi dacă stau să fac aşa o comparaţie, simt că mă ia damblaua. Două’jde mii pă vremea mea ierea două salarii dă miniştri. De banii ăştia puteam să zbier o lună la doi de Dincă, să-mi bat joc de trei Postelnici, să dau sarcini de partid la patru de-alde Dăscălescu, să pun un Mănescu şi cinci Victoraşi să-i pupe mâna lu’ Tovarăşa când are ea chef, să trimit după cerculeţe opt Ilieşti şi să măresc alocaţia de copil la zece întreprinderi fruntaşe. Şi-acuma, cu două’jdemii abia dacă iai un dolar! (Este vorba, evident, despre leii vechi, care s-au devalorizat într-un ritm accelerat în anii 1990, din cauza jafului practicat de mafia PSD-istă, pe atunci PDSR-istă, în principal –n.m.) Ptiu, aşa se-ntâmplă când dai valuta pă mâna la toţi neisprăviţii!

Pă vremea mea nu ierea posibil una ca asta, tovarăşi. Când ierea măndelu’ secretar general, dolarii stăteau bine-mersi la bancă, la Comturist sau, doar la o iescepţie, la o vizită iesternă, în valiză la Iulian Vlad. Mai stătea, tot aşa, la o vizită dă stat, la Tovarăşa în poşetă, pentru cumpărături, după discuţii, numa-n cantităţi de-o mie-două, maxim o sută de mii, da’ ierea din drepturili ei dă autoare. În rest, noi nu umblam cu valută, n-aveam nevoie, că trăiam modest şi aveam tot ce ne trebe. Nici măcar cu lei un umblam, că făceam ieconomie.

Prost am fost şi mare dreptate a avut Tovarăşa când mi-a zis c-o să mor sărac! “Ai să mori sărac, boule – aşa ierea ea, mai familială, când ieream între patru ochi. Unde vrei s-ajungem cu ieconomia, la sapă de lemn? Te-ai găsit tu mai breaz din toţi şefii dă state socialiste, da’ toţi şi-a pus deoparte la CEC în străinătate dolari, măcar pentru ăia mici. Că azi-mâine ajungem dracu-n comunism şi ne trezim cu buzunarili goale!”

Parcă pot să nu-i dau dreptate? Că, până una-alta, noi doi am ajuns şi-n comunism. Iar buzunarili, de când a-nceput să facă averi aşa, din senin, toţi nenorociţii care ieri îmi mânca din palmă, am înţeles de ce-s tot goale. (“Academia Caţavencu”, nr. 382/1999)

Citeste si articolele:

• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (IV)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (III)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (II)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei
• Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu, din Infern, pentru urmasii lui, PSD-istii, ce guverneaza astazi Romania, care vor ajunge tot acolo (II)