Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (VII)

duminică, decembrie 10, 2017 12:44

Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (VII)Tito, Tito, am belit-o

Se vede treaba că în viaţă, ca şi după aia, de ce ţi-e frică nu scapi. Mie, în viaţă, mi-a fost dă iegzemplu frică de Tovarăşa. De scăpat am scăpat temporar de dânsa la Tîrgovişte, da’ – ca să zic aşa – am dat acilea peste tat’su. Acu’, de când se porni tensiunile ăştilea pân’ Iugozlavia (era în 1999 – n.m.), cel mai frică-mi ierea să dau peste tovarăşu’ Tito (dictatorul comunist al Iugoslaviei – n.m.), să nu-mi bată omu’ obrazu’ pe bună dreptate, să nu intru iară în pământ de ruşine.

Ei, peste cine crezi că dau alantăieri dimineaţa, aşa, tam-nisam, când ieşeam din tură de la punctu’ termic? Peste tovarăşu’ Juvkov (dictatorul comunist al Bulgariei – n.m.). “Zdrazvitea, tavariş Nicalai, ce mai faci?” mă ia din scurt. “Ptiu, fir-ai al dracu’ de găgăuz, ce mă speriaşi cu noaptea-n cap!” mă scăpai pe româneşte, da’ noroc că dintre toţi secretarii generali, ăsta ierea singuru’ care nu ştia să-njure în limbile statelor socialiste frăţeşti. “Haraşo, tavarişi Tudor, o dreg repede în rusă, ce să fac? Uite, p-acilea şi io” – şi adu să plec. Da’ secătura nu se lasă: bulgaru’ tot bulgar. “Te caut cam de multişor, tavariş Nicalai. M-a rugat tavariş Tito să-ţi zic să nu-l mai ocoleşti, că aşa ceva nu se pretează între şefi dă state prietene. Ce, zice tavariş Iosip, are ceva de ascuns? Păi dacă are, să ştim şi noi, că între comunişti nu e secrete niciodată. Io vreau numai să discut cu el, aşa să-i spui. Ce ai de ascuns tavariş Nicalai?”

O am pă mă-ta cu ochiu’ dă sticlă dă ascuns, boule, m-am trezit zicând în gând. Te găsişi tu, turnătoru’ ruşilor, să faci anchete cu mine! Lasă, tovarăşu’ Jivkov, că stăm noi de vorbă altadată, când o intra Bulgaria-n NATO sau când ţi s-o termina recoltili dă castraveţi. Mult nu mai ai!
“Ce să am, tavariş Tudor, n-am nimic. Ce pot să am io să ascuns?”
“Păi, ştiu şi io? O fi vorba dă situaţia creată în Iugoslavia. Aşa zicea tavariş Iosip, că poate n-ai curaj să te uiţi în ochii lui de când îi bombardează imperialiştii americani ţara. Cică n-ai pe unde să scoţi cămaşa cu treaba asta.”

E, atunci am simţit că m-apucă damblaua. Oi fi ajuns io ce-am ajuns, da’ nici să mă ia pă mine la sigur un bulgar, prostu’ proştilor din secretarii generali, care când mă luam io cu Brejnev (fost dictator sovietic – n.m.) dă gât în 1968, el îi pupa mâna pă sub masă!

“Auzi, tavariş Tudor, zic, am şi io o-ntrebare legată de situaţia dă mai sus, da’ e mai grea, aşa că mi-o pun mie: de ce nu te-oi băga io în p… mă-tii scurt cu tot cu gogoşarii tăi record şi-oi sta să-ţi dau esplicaţii ca prostu’? Ai? Ia dă fuga şi zi-I lu’ tavariş Iosip că-l aştept după masă la cazan, la un păhărel de pucioasă, să lămurim noi doi problema la ăia trei americani (militari refugiaţi în România, din Iugoslavia, în 1999 – n.m.), situaţia la refugiaţi şi alte chestiuni dă o importanţă majoră. Şi să-i zici să nu-mi mai trimită vorbă prin proşti, că e şi oameni normali p-acilea. Când oi veni cu răspunsu’, să nu suni mult, că doarme Tovarăşa. E stresată rău dă la drama poporului iugozlav.” (“Academia Caţavencu”, nr. 384/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu

Ro2.ro