A șaptea dimensiune

Cronică de film underground (corespondenţă din infern)

Am văzut şi io miercuri seara filmu’ ăla inspirat dîn viaţa mea şi a Tovarăşei, care nu ierea posibil dacă viaţa mea şi a Tovarăşei dura mai mult. Am profitat că unu’ dîn tovarăşii d-acilea trebuia să iasă în noaptea aia s-o bântuie pă nevastă-sa care-l trădează cu fostu’ lui şofer, care-a ajuns mare buticar în ziua dă azi şi-o convieţuieşte pă consoarta dă care vă zic tam sub tablou’ lor dă nuntă, cu toate peversiunile astea aduse dă capitalizm.

Ei, şi când auziră tovarăşii că unu’ de-al nostru să duce la suprafaţă, l-a rugat să ia cu el doi crocodili, să ne lege la cablu la titlivizor, să mai vedem şi noi o plenară, o “joia tineretului”, un Bulevardu’ Paulişta, ceva. Când colo – canci. La telejurnal să şchimbase crainicii. M-am tot uitat după Sanda Ţăranu, da’ dăgeaba. A apărut unii care vrea să ne vândă săpun şi bere după ora zece noaptea, apoi a apărut unii care vrea să ne vândă săpun şi bere după ora zece noaptea, alţii zicea ceva de-un Perlan. O nebunie, n-am priceput nimica. La urmă de-abia a zis careva că o să dea un film cu mine şi m-am uitat şi io.

Ce să zic, mi-e mi-a plăcut filmu’ în ansamblu. Mi-a plăcut că m-am mai văzut la vânătoare: cum ierea mistreţii morţi şi tovarăşii morţi dă frică toţi. Mi-a plăcut că s-a arătat vizitili peste hotare şi în special întâlnirea cu Nixon, Michi Maus şi Regină. Să mă fi lăsat atunci să-l pun pă Celac vizitiu pă capră, ce mai ture făceam pân’ centru’ Londrii!

Altă treabă care s-a văzut a fost realizărili ştiinţifice. M-a bucurat că acuma s-a dat arama pă faţa lu’ Tovarăşa şi-a dat-o dă gol cum proceda ea în falş cu ştiinţa, că mie mi-era frică să-i zic pe faţă. Bine că s-a văzut la tilivizor că numa’ io ieream savant pă bune, să nu-mi mai scoată ochii de-acuma ‘nainte cu izoprenu ăla al ei dă cauciuc!

În schimb, ce nu mi-a plăcut a fost finalu’. Ce dracu’, măi tovarăşi, după zece ani dă la ievenimente să ne daţi pă micu’ iecran cu aceleaşi haine? Păi mi-a făcut un scandal Tovarăşa de nu m-am văzut. “Fir-ar ei a dracu’ dă nenorociţi, zice, a trecut zece ani şi n-a schimbat nimic! Numa’ tu eşti dă vină, boule!” – şi-mi aruncă-n cap înfuriată blana aia nouă dă leopard pă care i-am luat-o acum vreo şapte ani, când lucrurile a-ncepuseră să meargă mai bine p-acilea. (“Academia Caţavencu”, nr. 393/1999)

Citeste si articolele:

• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XIII)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XII)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XI)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (X)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (IX)