A șaptea dimensiune

Trezit pe 4 iulie

Azi-noapte mă trezi brusc un ciocănit. Deşchiz capacu’ să văz cine ierea: Dej.
“Scoală, Nicule, că nici io nu pot să dorm. Pesemne că-i din cauză la ziua Americii.”
“Cum să fie ziua Americii, tovarăşu’ Ghiţă, zic, c-acu’-i noapte?”
“E la noi, da’ la ei e ziuă, că n-am luat-o încă înaintea capitalizmului.”
“Nu fi prost, Nicule, nu te scula, o auz şi pă Tovarăşa. N-are cum să fie ziuă când la noi e beznă.”
“Dăgeaba te-ai făcut savantă, tovarăşa Lenuţa, dacă tot n-ai aflat că pământu’ e rotund.”
“Ba să ştii, tovarăşu’ Ghiţă, c-aşa am crezut toată viaţa mea ştiinţifică, da’ după aia am constatat că-i doar adânc.”
“De unde-o scoseşi pă asta cu ziua Americii, tovarăşu’ Dej”, zic io, după ce mă mai dezmeticii oleacă.
“Păi, unu la mână, la data asta în fiecare an mi se zbătea ochiu’ drept – ca şi acuma – şi, doi, văzui aseară la televizor filmu’ ăla cu născut pă patru iulie. E despre Vietnam. Ia zi, Nicule, Vietnam”.
“Venam!”
“Hă-hă, tot nu poţi! Ia mai zi o dată!”
“Venam!”
“Ho-ho-ho! Ce simpatic eşti! Ţi-aduci aminte ce ne mai distram cu tine pân cinzeci? Cum aveam o situaţie mai tensionată în CC, cum te puneam să zici Vietnam şi să destindea toţi tovarăşii.”
“Păi, sigur, l-aţi luat mereu dă prost, săracu’. Da’ când ierea vorba dă muncă pă teren, când ierea dă-mpuşcat v’un chiabur sau dă băgat în puşcărie v’un Pătrăşcanu, hai, Nicule, du-te tu, că eşti mai descurcăreţ. Aţi făcut toţi carieră pă spinarea lui!”
“Lasă, Tovarăşa, că şi io mi-am scos pârleala. Ce, după ce-a plecat tovarăşu’ Ghiţă ca să vie acilea, nu-l făcui io să se răsucească-n – vorba aia – mormânt? Nu i-am pus io-n cârcă toate crimile? Şi nu m-a invitat pă mine Nixon la el acasă, unde stătea el cazat la Casa aia albă?! Ţii minte ce tacâmuri frumoase, dă argint, am luat pe şest la plecare? Îţi spui io că s-a meritat!”
“S-a meritat, nu zic nu, da’ parcă mai frumoase a fost robinetele alea dă aur de le luai io dă la hotel, nu’ş cum dracu-i mai zice, Aştoria, dă ne-a cazat ei la Niuiorg. Ca să nu mai zic dă cântaru’ dă aur! P-ăla-l luarăm derect dăn birou dă la Nixon. Ş-acuma-mi pare rău după el!”
„Ei, io vă las, că m-a luat somnu’. Bine că mai schimbarăm o vorbă, că mai obosii şi io. Pân’ la urmă, o fi fost, n-o fi fost ziua Americii, dracu’ ştie. O fi fost eclipsa. Ia mai zi, Nicule, o dată Vietnam!”
“Venam!”
“Ho-ho-ho! Simpatic mai eşti! Noapte bună.” (“Academia Caţavencu”, nr. 397/1999)

Citeste si articolele:

• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XVII)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XVI)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XV)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XIV)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XIII)