Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXIV)

marți, ianuarie 9, 2018 17:15

Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXIV)2000 – anul intrarii in comunizm

Ieri dimineaţă mă uitam la astru’ solar prin sticla mea afumată să văz dacă nu cumva se-ntoare ieclipsa, când îl auz pă tovarăşu’ Dej:

– Mai lasă-le dracu’ dă fenomene cereşti, bă Nicule, c-ai să te tâmpeşti într-o zi! Nu-ţi zise Bacalu că se-toarce peste op’zeci de ani? Poţi să-l crezi liniştit, că el s-a-ntors după douăzeci. Lasă ştiinţa să se ocupe de ea Lenuţa, sau te pomeneşti că orbişi de la inelu’ de diamant?

– De la ăla să ştii că mă-nnegrii, tovarăşu’ Dej, că i-l luasem lu’ Tovarăşa dîn Iran, dădurăm trei furnale pă iel şi n-a apucat, săraca, să-l poarte decât trei zile, până i l-a luat revoluţionarii. Da’ nu ierea dă diamant, ierea cu safire.

– Cu safire? He, he, hai că mă faci să râz! Mai ţii minte la Târgu-Jiu când eram noi în ilegalitate în aceeaşi celulă, când te-ntrebam io cu tovarăşii pă rând dacă vrei să ne dai un ceas cu rubine? Hă-hă, pui pariu că nici până azi n-ai priceput, da’ treaba e că ne simţeam tare fain.

– Nu ştiu, tovarăşu’ Dej, da’ pă mine mă apucă aşa o melancolie când mă gândesc la ieclipsă! Că după ce mă gândesc la ieclipsă, mă gândesc la anu’ doo mii, că trebuia să trecem în acel an la comunizm. Mai aveam puţin dă tras cu SeSeMeDeu’ şi, gata, ajungeam primii în societatea dă belşug material şi spiritual!

– De, dac-ai fost prost şi te-ai luat după toanta aia dă nevastă-ta! Te-a mâncat în cur să te uiţi în gura ei. În loc să faci ca mine, să mai laşi un mandatar, să mai laşi dracu’ colectiva şi să-ţi termini şi tu primara la seral, te-ai pus cu industria dementă pe popor şi-ai jucat cerculeţe cu cine nu trebuia. Ce să-ţi fac, dacă eşti bou!

– Tot îmi vine-n minte zilele-astea cum ar fi fost în comunizm. Sunt curios, tovarăşu’ Dej, dacă ajungeam din urmă statili avansate şi dacă reuşeam şi noi să-l trimitem pă Lună pă Prunaru.

– Bă Nicule, să ştii că mie câteodată, cum ar fi acuma, mi se face milă de tine. Într-un fel, în prostia ta, tu ai fost un naiv. Când mă uit la ăştia care te-a băgat în pământ, înţeleg de ce stai aşa cu sticla afumată-n mână şi te uiţi în sus. Mă, tu chiar ai crezut în binele poporului, fir-ar mă-ta a dracu’ dă înapoiat mintal! (“Academia Caţavencu”, nr. 403/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu