Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXIX)

marți, ianuarie 30, 2018 16:27

Elena CeausescuDespre miliţie şi valutişti

Stăteam vineri întins lângă Tovarăşa să-i citesc din “Chimia dă clasa a doua”, cum îi zice ea la “Cunoştinţe despre natură”, când îl auz pă Dej că bate-n capac.
– Să ştii, Nicule, că murişi prost, zice.
– Da’ de ce, tovarăşu’ Gheorghiu?
– Păi, nu văzuşi?
– Nu, ce să văd?
– Cum ce să vezi, mă? Tu nu citeşti?
– Ba da, îi citesc lu’ Tovarăşa din lucrărili ştiinţei româneşti. Întrebaţi-o şi pe ea dacă nu mă credeţi.
– Mare bou eşti, bă Nicule. Nu-i de mirare că te-au pus ăştia la zid. Uite care-i treaba: în ziua dă azi, când iese huliganii-n stradă, miliţia cade la pace cu ei. Te-ai prins?
– Nu.
– Cum nu, mă tâmpitule? Cine te-a dat pă tine jos?
– Trădătorii.
– Lasă, mă, ăia te-a-mpuşcat. Da’ cine a ieşit pă străzi?
– Huliganii.
– Şi cui ai dat tu ordin să-i împuşte şi să-i molesteze grav?
– La miliţie.
– Păi vezi?
– Ce să văd?
– Cum ce să vezi, mă dobitocule? Să vezi că să putea ieşi bazma curată. Să fi negociat miliţia cu huliganii, cu infractorii sau cu valutiştii dă ţipa în bande pă străzi, mai era nevoie să omori atâta lume? Mai era nevoie să enervezi poporu’? Să scoţi din sărite pă oamenii muncii cu genocidu’ ăla deplasat?
– Aveţi dreptate, tovarăşu’ Dej. Îmi dau seama că am procedat incorect şi îmi fac autocritica. Ehei, să fi avut io poliţia din ziua dă azi, nu mai pupa ei democraţie în vecii vecilor. (“Academia Caţavencu”, nr. 409/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu