A șaptea dimensiune

Licitaţie şi plusvaloare – opinii de crepuscul

Stăteam az-noapte cu Tovarăşa şi ne uitam în sus. Deodată, nu-ş cum dracu-mi vine aşa, odată-n cap ce-am auzit în lagăr la Tîrgu-Jiu, dă la un burghezo-moşier pă care-l luaseră pă bune, la penal, că trăsese-n muncitori la o grevă din fabrica lui. N-aşteptase să vie armata, trăsese el, că se-nervase tare şi ierea grăbit. Zicea dă unu’ Cant, filozov dîn Refege sau cam aşa ceva, în orce caz, reacţionar şi tobă dă idealizm, pă care l-a combătut mai târziu tovarăşu’ Lenin, dacă nu cumva mi se pare că l-a şi împuşcat. Şi cum stăteam io aşa lungit lângă Tovarăşa, îi zic treaba aia dă mi-a venit în minte cu ceru’ înstelat deasupra mea şi legea mortală în mine.
– Asta cu legea s-ar putea s-o fi nimerit, Nicule, că de zece ani stăm acilea alţi ca doi proşti, zice Tovarăşa, da’ nu pricep unde dracu’ văzuşi tu stele pă cer, că plouă dă trei zice cu băşici.
Dau să răspunz, când îl auz pă tovarăşu’ Dej că dă iar buzna peste noi:
– Hai noroc, bă Nicule! Sărumâna, fă! Ce-i cu voi de staţi acilea ca nişte porumbei? Te pomeneşti că voi chiar vă iubiţi, măi tovarăşi, he, he, he! Ia trimite-o pă savantă să ne-aducă ceva de glojdit şi ridică-te-n capu’ oaselor, că am să-ţi zic una bună! Bă, tu aflaşi că ţi-a scos ăştia boarfele la vânzare?
– Cum adică, lucrurili?
– Exact, “lucrurili”. Care va să zică nu ştiai?
– Dă un’ să ştiu, dacă mi-a spart Tovarăşa săptămâna trecută ochelarii dă aproape? Ştii că pă ea cititu’ o scoate din sărite, zice că nu-nţelege nimica şi mi-a zis că de ce să fiu io mai cu moţ. Da’ ce ziseşi cu lucrurili?
– Ti-a scos averea la licitaţie, a fost mare tămbălău. Maşini, tablouri, ţoale, blănile lu’ proasta asta, tot. S-a luat bani frumoşi pă ele, mă gândeam dacă ţi-a dat şi ţie ceva, o cotă-parte măcar.
– Mi-a dat pă dracu’, asta mi-a dat. A luat ei toată plusvaloarea, dă parcă muncise ei pentru ele. Ce, când a vândut restu’, mi-a dat ceva? Da’ ce zic io dă mine, ia să lom clasa muncitoare. Când i-a vândut întreprinderili, fabricili, fără licitaţie, i-a dat ei ceva? Să lom ţărănimea. Când i-a vândut ceapeurili, iaseurili şi semeteurili, a văzut ţărănimea vreo retribuţie, ceva? A văzut pă dracu’. Nişte hoţi, asta e! Să nu mă-nervez io într-o zi să-ncep să vorbesc, că puşcăria îi mănâncă. (“Academia Caţavencu”, nr. 404/1999)

Citeste si articolele:

• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXIV)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXIII)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXII)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XXI)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XX)