Imaginaţie, după buget, mică

duminică, iulie 8, 2018 10:45
Posted in category Istorie

DecebalAşadar, după seminarul militar de la Tapae, între armatele strămoşilor noştri s-a instaurat pacea. Odată cu ea au venit toate celelalte, adică civilizaţia, bunăstarea şi, evident, plictiseala. Căci alianţa cu Roma impunea dacilor un ritm ceva mai relaxat, mai sedentar, mai agroalimentar şi mai puţin năvălitor. Plăcerea atacurilor de noapte asupra cetăţilor romane era astfel întreruptă. Bucuria iureşelor asupra barbarilor frontalieri – oprită. Necontenitele hărţuieli ale gintelor vecine şi prietene – stopate brusc. Şi toate astea doar fiindcă pacea oferită de Domiţian, împreună cu un noian de subsidii grase, cerea puţină seriozitate.

Dar, vorba proverbului: de unde nu e, nici Zalmoxis nu cere. Aşa că, odată banii de la Roma intraţi în cont, Decebalus per Scorillo a început să-i spargă pe armament. Destinaţia fondurilor venite din Occident era – şi atunci, ca şi acum – fireşte, alta. Romanii doreau un aliat civilizat, care să bage lovelele în proiecte rezonabile: o şosea, un apeduct, un pod, o cetate – în fine, o investiţie de viitor, uşor de recuperat în urma cuceririi. Însă guvernul de la Sarmizegetusa avea alte socoteli. Decebal n-avea de gând să construiască el cu mâna lui ce-or să dărâme romanii cu catapultele lor. Aşa că s-a lansat într-o campanie de impertinenţe şi sfidări cum rar văzuseră analiştii politici ai vremii.

În primul rând, contrar înţelegerii avute la Tapae, a păstrat o parte din insignele romane capturate, pentru mobilarea scundei sale sufragerii. Apoi, în linia parolismului nostru, devenit de-atunci proverbial, a păstrat tot în uzul propriei distracţii şi o parte dintre prizonierii de război, pe care se angajase în mod solemn să-i elibereze.

Din nefericire, în anul 98 e.n., în timp ce inventivitatea regelui dac coleşea Imperiul cu şicane, pe tronul Romei, eliberat de Nerva, se suia Traian, ultimul împărat roman din viaţa lui Decebal. Fără să piardă vremea, în anul următor, Traian face o inspecţie în Moesia şi pune ochii pe fondul nostru genetic. Din acest coup de foudre al Cezarului se va naşte prin cezariană poporul român şi viitorul românesc: doi fraţi gemeni fugăriţi secole de-a rândul de taţi vitregi şi maici beţive prin apartamentul mic, confort trei, al destinului balcanic. (“Academia Caţavencu”, nr. 481/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu