În 2003, la vamă, se produceau şmenuri PeSeDiste făra frontiere

joi, iunie 20, 2019 18:59

PSDDacă vă pipăiţi un pic buzunarul, o să vă amintiţi că ultima (era ultima în 2003 – n.m.) modificare a Regulamentului Vamal s-a făcut în 2001. Anul 2001 este anul în care PSD-ul a început să recupereze ce a cheltuit în cei patru ani de opoziţie (1997 – 2000, n.m.) şi în cele câteva luni de campanie – aşa că modificarea de Regulament de atunci a fost făcută, fireşte, pentru a obliga comisionarii vamali să se reautorizeze.

Sub acest concept plin de înţelepciune pesedistă, “reautorizarea”, s-au ascuns şpăgi de zeci de mii de dolari (pe atunci euro nu era ce este astăzi, aşa că dolarul american era reperul – n.m.) de la comisionari, plus o taxă de 3-5 dolari pe declaraţia întocmită.

Printre comisionarii care n-au făcut nazuri şi au îndesat plicul circulă astăzi (era anul 2003 – n.m.), sub semnul invidiei, o poveste: cică un comisionar cu pile la un fost premier al cărui nume începe cu V (Văcăroiu = Votcăroiu, n.m.), ori cu “Băi, beţivule”, depinde cum vreţi s-o luaţi, a intervenit pentru un discount pe relaţia asta la un şef mare de la vamă, pe care îl vom numi simplu S.V. (Dinu Vamă, n.m.).

Care credeţi că a fost răpunsul acestui şef de la vamă, atât de simbolic numit de noi? “Cum adică, domnu’ V (de la Văcăroiu, n.m.) (sau “Cum adică, băi beţivule”, depinde cum vreţi s-o luaţi), cum să-i fac discount? V-am dat 2 milioane de dolari în campanie, acum trebuie să le recuperez!”

Norocul comisionarului din povestea asta este că avea pile şi la un anumit arbitru de fotbal, al cărui nume începe cu S (aici nu mă bag – n.m.), ori cu “Moşule, dă-ne şi nouă un unşpe’ metri”, depinde cum vreţi s-o luaţi. Aşa că discountu’ s-a rezolvat la pachet cu câteva meciuri de fotbal aranjate.

Acum, în anul preelectoral 2003, deşi şeful ăla de vamă nu mai e la vamă, problemele de nuanţă ale guvernării pesediste, cum ar fi şpaga, au rămas pe poziţii. O nouă modificare la Regulamentul Vamal stă să vină, şi ea spune că, pentru autorizare, fiecare comisionar trebuie să plătească anual o indemnizaţie de 10.000 dolari plus încă o mie de fiecare punct de lucru.

Dar ca să-ţi poţi onora aceste taxe, mai întâi trebuie să-ţi câştigi dreptul de a le plăti, nu? Ce, te crezi în Germania să plăteşti atâţia bani la stat fără să dai ceva înainte? (“Academia Caţavencu”, nr. 609/2003)

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu