În 2008, clientela liberală beneficia de venituri imense, din bani publici

duminică, aprilie 18, 2010 13:50
Posted in category PeNaLii

TariceanuÎn cele ce urmează avem un alt exemplu de bugetar de lux produs de guvernarea Tariceanu. Personajul se numeşte Cătălin Cotruţ şi era, în 2008, reprezentantul României în Consiliul Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile (OAIC). În această calitate strângea numai din banii de diurnă 85.000 de euro pe an, deci peste 7.000 de euro lunar. La care se adăuga salariul de 6.400 de dolari, tot lunar. Pentru comparaţie, salariul lui Cotruţ era de două ori mai mare decât al unui ambasador. Salariul şi cheltuielile reprezentantului nostru la Montreal, care se ridica la vreo 500.000 de euro pe an, au fost stabilite în 2007 printr-o hotărâre de guvern, care prevedea că acestea vor fi suportate din bugetul Aeroportului Internaţional “Henri Coandă”, AACR şi ROMATSA.

Pe faza asta, sindicaliştii de la AACR s-au enervat – normal, doar din banii lor se plătea jumătatea aia de million de euro pentru Cotruţ – şi au deschis acţiune în instanţă în contradictoriu cu Guvernul României şi Ministerul Transporturilor. Iar Curtea de Apel Bucureşti le-a dat câştig de cauză în iunie 2008, anulând hotărârea de guvern evocată mai înainte. Normal, guvernanţii liberali au contestat decizia Curţii de Apel Bucureşti la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Numai că, înainte de termenul de judecată de pe 16 decembrie 2008, aceiaşi guvernanţi (deja cu un picior în opoziţie) au copt o nouă hotărâre. Pentru “aprobarea unor noi măsuri privind menţinerea reprezentantului României ales în 2007 în Consiliul OAIC până la sfârşitul mandatului”, în aceleaşi condiţii foarte avantajoase pentru Cotruţ. Această mişcare a lăsat acţiunea sindicatului fără obiect, având în vedere că aceştia au atacat în instanţă vechea hotărâre de guvern, înlocuită (pe 4 decembrie 2008) de o alta. Cam aşa erau plătiţi membrii clientelei liberale, cea pentru care se dădeau hotărâri speciale de guvern.

Informaţii preluate din “Academia Caţavencu”, nr.1/2009.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu