În filme, răzbunarea e mama înţelepciunii
miercuri, noiembrie 13, 2019 19:42
Când ceva nu iese aşa cum te aşteptai, ajungi deprimat sau furios. Sau şi şi. Ei bine, pentru cei furioşi, o metodă de a-ţi domoli furia este să urmăreşti un film în care personajul principal e la fel de furios ca tine, sau chiar mai furios, şi însoţindu-l în povestea filmului te vei simţi ceva mai bine văzând că cei răi sunt aspru pedepsiţi. Despre un astfel de film se povesteşte mai jos.
Uma scapă Thurman
Kill Bill, volumul 1 (2003); regia: Quentin Tarantino; cu: Uma Thurman, Lucy Liu, David Carradine etc.
În timp ce urmăream filmul Kill Bill, fără să vreau mi-a venit în minte bancul acela din copilărie cu Alinuţa. Zice mama, uşor îngrijorată: “Alinuţa, dacă te mai joci mult cu foarfeca aia, iar o să faci degete pe jos!”. Cu acelaşi gen de cinism îşi deapănă şi Tarantino povestea lui despre o blondă (Uma Thurman) care a pornit să se răzbune pentru cele ce i s-au întâmplat în urmă cu patru ani, când a fost bătută, împuşcată în cap, şi cu pruncul luat.
În acest scop, Alinuţa noastră alcătuieşte frumos o listă cu principalii vinovaţi în frunte cu numitul Bill, îşi face rost de o sabie ninja şi apoi porneşte la tăierea lor pe rând. Ce se-ntâmplă, Tarantino este genul de regizor care nu te dezamăgeşte. Dacă un pistol a fost scos din toc, atunci musai trebuie să moară cineva. Dacă o sabie a fost trasă din teacă, atunci neapărat va cădea un cap, în cazul nostru – o mână, un tendon secţionat, jumate de peroneu, artera sângerândă…
N-ai să auzi la personajele lui Tarantino genul de replică: “Piei din ochii mei, măgarule!” sau “Nesimţitule, să nu te mai prind data viitoare!”. Nu, nenică! Ai greşit, ai murit… să fii sănătos!
Altfel, cu filosofia mai subţire în Kill Bill. Singurele vorbe cu oareşicare profunzime le emite un japonez, unul Hattori Hanzo, un fel de mentor spiritual şi furnizor oficial de săbii ieşit la pensie. Iată un exemplu: “Dacă în călătoria ta îl vei întâlni pe Dumnezeu, acesta va fi făcut felii”…
În schimb, veţi regăsi aceeaşi fixaţie a lui Tarantino de a-şi numerota capitolele şi apoi de a le face varză: evident că filmul va începe cu sfârşitul. De asemenea, se observă mult lucru la detaliu.
A se mai observa: glonţul care iese pe ţeavă în slow-motion, detectivul obsedat de ochelarii de soare, degetele strâmbe de la picioarele Umei, adidaşii ei cu “Fuck you” scris pe talpă (în discotecă, bătălia finală), trupa de rockeriţe japoneze desculţe, fragmentul de animaţie, naiul lui Zamfir şi concluzia lui Bill la fel de cinică de la sfârşit: “Acea femeie merita să se răzbune, iar noi merităm să murim”. Iar voi meritaţi să vedeţi acest film. (“Academia Caţavencu”, nr. 633/2004)
Citeste si articolele:
