A șaptea dimensiune

Unchiul baronului şi informatorului Marian Oprişan din Vrancea a ajuns un faimos boschetar local în gara Focşani sub numele de cod “Garibaldi”.

Garibaldi, unchiul lui Oprişan, trăieşte (era în 2004 – n.m.) pe picior mare în fund de la rude

De când şi-au luat girofare pe maşini şi amante pe banchetele din spate, pesediştii au pierdut orice legătură cu gările. Ca de altfel cu orice loc în care vulgul se înghesuie transpirat şi înfometat, cu alt scop decât votatul.

În gările altadată pline de poporul cu sânge albastru (în 2004, ciuma roşie purta albastru – n.m.) nu mai calcă azi picior de nobil. Căci baronimea locală de astăzi preferă să-şi umble piciorul doar pe-acolo pe unde nu riscă să-şi strice pantoful din piele de crocodil suflată cu leopard călcând pe grumazul vreunui boschetar.

Un boschetar, să zicem, pe nume Dănuţ Ghirardi şi supranumit “Garibaldi” – un obişnuit (în 2004 – n.m.) al gării din Focşani şi-al cârciumii “Tranziţia” din vecini, între care face zilnic naveta, în două picioare dus, în mai multe la întors.

Omul este fratele mamei lui Marian Oprişan şi unchiul acestuia, aşadar, ultima legătură a baronului de Vrancea cu gara de unde-a luat prima dată trenul spre Bucureşti. Trecut puţin prin mititica – fiindcă, se-nţelege, nu chiar toţi membrii clanului au reuşit să evite acest destin – homeless-ul Garibaldi este acum (în 2004 – n.m.) renegat de neamuri şi în special de Marian Oprişan, care a refuzat să-l primească la audienţă făcându-se că nu-l cunoaşte.

Dar Garibaldi nu s-a supărat şi ţine la nepotul lui, aşa cum ţinea şi pe vremea când cel mai cunoscut manechin din Vrancea umbla cu pantalonii laţi în fund şi scurţi în buzunare. Ca dovadă, reproducem declaraţia lui Garibaldi din Ziarul de Vrancea: “Mă uit la pozele lui prin ziare şi uneori chiar îi dau să mănânce. Când îmi pun mâncare pe un ziar unde e poza lui, îi zic “Ia, Mariane, şi tu!”.

Acum, e chiar interesant de aflat ce reacţie are poza lui Oprişan din ziare când i se dă de îngurgitat o coajă de salam luată din ghenă. Probabil că strâmbă din nas, iar unchiul ar trebui să ştie că singurul caz în care s-ar bucura ar fi acela în care ar face din ziar un cornet de seminţe. (“Academia Caţavencu”, nr. 656/2004)

Citeşte şi articolele:

• Turnătorul la Securitatea comunistă Marian Oprişan – dictatorul PSD-ist al judeţului Vrancea
• Baronul PeSeDist Marian Oprişan turna la Securitate cu greşeli gramaticale
• În Vrancea roşie şi ţiganizată, de 20 de ani mafiotul PSD-ist Marian Oprişan fură tot, iar sclavii ciumei roşii acceptă şi aplaudă
• Presa pe vremea holerei, pardon a PSD-ului (III)
• Despre securiştii comunişti, călăii românilor înainte de decembrie 1989, şi victimele lor