În timp ce Românica produce votanţi de mafioţi politici, fiind o ţară de mâna a şaptea, Polonia rescrie istoria – istoria propriu-zisă, istoria filmului sau a literaturii

duminică, februarie 24, 2019 11:05
Posted in category Educatie, Literatura

SolarisA fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, un scriitor polonez al genului SF, Stanislaw Lem. Unul dintre romanele de referinţă ale polonezului este Solaris, o carte care, odată citită, îţi va deschide într-un asemenea hal orizontul încât tot restul vieţii tale vei fi mai înţelept, deci mai fericit. Romanul are o primă ecranizare în 1972, atunci când un rus, ce a considerat că alcoolul produce ciroză, dar filmul aduce bucurie şi speranţă, Andrei Tarkovski, produce filmul cu acelaşi nume, film ce urmăreşte fidel firul romanului.

Şi ajungem în anul 2002, când americanii, mult mai pragmatici, realizează un film de referinţă după capodopera SF a scriitorului polonez, film intitulat, evident, tot “Solaris”. Regizorul Steven Soderbergh elimină temele ştiinţifice şi filozofice prezente în romanul scriitorului polonez, punând accentul doar pe relaţia dintre Kelvin (numele personajului principal) şi fosta sa soţie. În acest fel, iese la lumină o frumoasă poveste de dragoste, cu George Clooney şi Natascha McElhone în rolurile principale.

Iată şi o cronică a acestui film, cronică din 2003, scrisă de Daniel Goace şi apărută în revista “Academia Caţavencu”.

Ce căuta Clooney sâmbătă seara la Prometheus?

Singurul moment în care m-a bufnit râsul la Solaris a fost când am remarcat murmurul din sală după primele 15 minute de film. Puştii care intraseră sâmbătă seară la cinema să vadă un SF cu lasere şi nave extraterestre, dăduseră acum peste o poveste de dragoste cu adânci implicaţii filozofice. Nasol.

În mare, psihologul Chris Kelvin (George Clooney) pleacă să investigheze starea unui echipaj dispărut pe staţia spaţială Prometheus, de pe orbita planetei Solaris. Planeta are capacitatea de a materializa fantasmele, visele sau obsesiile din mintea omenească. Cum obsesia lui Kelvin este Reyha (Natascha McElhone), iubita lui care pe Pământ s-a sinucis în urmă cu câţiva ani, pe Solaris ea apare în patul său vie şi nevătămată. Vie şi nevătămată este şi poponeaţa lui Clooney, care apare goală în câteva scene, zbenguindu-se cu fosta iubită, prin aşternuturile futuriste din dormitorul spaţial.

Cel mai ciudat este că “zombii” respectivi sunt perfect conştienţi de faptul că sunt morţi, adică vii, mă rog, reîncarnaţi … Unele clone acceptă noua situaţie, însă altele nu se împacă deloc cu ea şi nici cu cei care le-au generat. Staţi liniştiţi, filmul se termină cu bine.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “În timp ce Românica produce votanţi de mafioţi politici, fiind o ţară de mâna a şaptea, Polonia rescrie istoria – istoria propriu-zisă, istoria filmului sau a literaturii”

  1. La ei, în Anglia, baronii merg la puşcărie. La noi, în România, baronii roşii sunt votaţi şi conduc ţara | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 22nd, 2019 at 9:38

    […] În timp ce Românica produce votanţi de mafioţi politici, fiind o ţară de mâna a şaptea, Polo… […]

Adauga un comentariu