Inginerii şi preoţii financiare

sâmbătă, aprilie 20, 2019 8:12
Posted in category Mass-media

ReligieLocaţie în timp: 2003; locaţie în spaţiu aproximativă: România, ţara aia unde mafia politică fură totul şi nimeni nu-i opreşte; locaţie în spaţiu exactă: Craiova, regiunea istorică Oltenia, cea mai ţiganizată şi indobitocită regiune a României (plus cea mai roşie, de la ciuma roşie).

Popa Jan Uncheşelu, paroh la biserica craioveană Sf. Nicolae (Amaradia), mai cunoscută sub numele de “Belivacă”, singurul monument din oraş care păstrează fresca originală de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, a confundat patrimoniul bisericii cu averea personală şi icoana făcătoare de minuni cu bilanţul contabil capabil de minuni mai mari. Cum faptele sunt numeroase, le vom lua pe rând:

  • I-auzi una! Automobilul Volvo pe care un creştin de origine germană l-a donat bisericii, întocmind formele necesare pe numele aşezământului, figurează în fişele poliţiei şi ale fiscului ca proprietate a bisericii, dar în inventarul bunurilor mobile şi imobile nu a fost trecut niciodată. Frumoasa europeană, naturalizată olteancă şi botezată DJ 03 YKR, e cam nedusă la biserică de multişor, pe motiv că trăieşte un lung şi dulce concubinaj cu fiul părintelui, Dan, care o scoate zilnic în oraş şi o mai duce şi la discotecă. Să fie primită.
  • I-auzi două! Întrucât cuviosului părinte paroh i s-a părut că terenul bisericii este excedentar, iar cel al vecinului Gheorghe Şchiopescu este deficitar, i-a cedat acestuia 30 de metri pătraţi din spatele casei parohiale pentru modesta sumă de 20 de milioane de lei (vechi – n.m.). Rugămintea mea este să nu spuneţi nimănui că părintele s-a ţepuit cu suma luată; în zona respectivă, metrul pătrat se vinde cu peste o sută de parai (parai = dolari americani, n.m.), la cursul BNR şi BOR (bun, popa a luat în numele bisericii 20 de milioane – adică 2000 de lei actuali – pe acel pământ, dar în nume personal, adică diferenţa, numai Sfântul Duh ştie – n.m.).
  • I-auzi trei! La data de 22 aprilie 2003, o doamnă anonimă a donat popii două rânduri de veşminte preoţeşti. Ocazia trebuia exploatată la sânge, aşa că popa a pus-o pe creştină să-i aducă factura la magazin şi, după ce donatoarea a plecat, a decontat suma dată de aceasta pe haine. Probabil că de banii decontaţi şi-a mai luat un rând de ţoale bisericeşti constând în blugi şi ciocate.
  • I-auzi patru şi Amin! Pentru a face loc viiturilor de ceară ce urmau să inunde moşia popii în Săptămâna Mare, pe 27 aprilie 2003 s-au ridicat resturile de ceară veche şi s-au cântărit în prezenţa revizorului contabil al Arhiepiscopiei şi a membrilor Consiliului Parohial, care au semnat documentele de expediere către fabrica de lumânări. Au reieşit 1.500 de kile de rest de lumânare, dar în formele întocmite la poarta fabricii n-au mai ajuns decât 600 de kile. Camionul o fi făcut pe drum şi o mica haltă în iad, astfel nu se explică cum s-au topit atâtea kile de ceară. (Academia Caţavencu, nr. 599/2003)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

2 Responses to “Inginerii şi preoţii financiare”

  1. Cre(ş)tinismul social-democrat | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 18th, 2019 at 8:47

    […] Inginerii şi preoţii financiare […]

Adauga un comentariu