Iobagii sultanului din Scornicesti

joi, decembrie 10, 2015 20:34
Posted in category Dictatura comunistă

Raiul comunist: cozile la magazinele alimentareDacă nu știați, cel mai accesat site de presă din România este adevarul.ro. La link-ul anterior, veți descoperi un material extrem de interesant despre dictatura familiei Ceaușescu, olteanul (semi)analfabet care a crezut vreme de un sfert de secol că România este mosia mostenita de la mă-sa, adică poți face orice în această țară, fără să-ti pese de consecințele dramatice ale actiunilor tale. Pentru pupincuriștii dictatorului bolșevic aș aminti câteva din aceste acțiuni criminale ale cizmarului ateu: demolarea satelor românești, demolarea bisericilor, unele aparținând patrimoniului cultural al țării, înfometarea acestui popor, izolarea totală a României de lumea civilizată, agricultura făcută cu armata, elevii și studenții, spălarea creierelot prin asa-numita “formare a omului nou”, minciuna totală, teroarea Securității, corupția generalizată, șpaga fiind omniprezentă în comunism, nepotismul, relatiile, sclavia etc. Celor care cad în fund de admirație pentru acele timpuri să nu uite că pentru o butelie sau un litru de lapte se stătea ore întregi la cozi, să nu uite de magazinele goale, de lipsa curentului electric, de lipsa căldurii în apartamente, de întunericul acelei perioade în care viața publică ne era populată numai cu sinistrul cuplu Elena și Nicolae Ceaușescu. Iată o parte din echipa dictatorului ce a tinut România în feudalism bolșevic timp de 25 de ani (plus alti 20 înainte de venirea la putere a celui supranumit “Primul rege comunist al României”).

  • Nicolae Ceușescu, a fost satrapul României timp de 24 de ani, între 1965 şi 1989. A început ca simplu activist în anii ’30, a făcut puşcărie alături de greii Partidului Comunist din România, le-a câştigat încrederea, apoi a ajuns să deţină din ce în ce mai multă putere în formaţiunea comunistă. După ce în anii ’50 şi la începutul anilor ’60 a controlat cadrele comuniste, odată ajuns lider al PCR, Ceauşescu şi-a impus propria echipă, supusă total, la conducerea României.
  • Elena Ceausescu, „savantă de renume mondial“ cu doar trei clase primare, a reuşit să obţină un doctorat în chimie macromoleculară şi să ajungă în poziţia de director general al Institutului Central de Chimie. Gustul puterii a făcut-o pe aceasta să ceară şi funcţie guvernamentală, fiind numită de soţul Nicu prim-viceprim-ministru al Guvernului între 1980 şi 1989. După îndepărtarea de Putere, Elena a fost văzută drept principala vinovată pentru regimul cu numeroase privaţiuni care a început odată cu anii ’80.
  • Vasile Milea, şi-a început ascensiunea odată cu venirea la putere a lui Ceauşescu. În 1965, Milea a fost numit şef de stat major la Armata a 3-a, din 1973 şef de stat major al Gărzilor Patriotice de la Comitetul Central al PCR, iar din 1980 a fost prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi şef al Marelui Stat Major. În ultimii ani ai regimului comunist, 1985-1989, a fost ministrul Apărării Naţionale. Astăzi, mai multe străzi şi pieţe îi poartă numele.
  • Nicolae Doicaru, a fost şeful Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) şi prim-adjunctul ministrului de Interne în perioada 1972-1978. Ofţer de Securitate de profesie, Nicolae Doicaru avea o carieră de peste 25 de ani în aparatul represiv înainte de a ajunge în fruntea DIE. După defectarea din anul 1978 a adjunctului său, Ion Mihai Pacepa, a fost retrogradat, fiind numit ministru al Turismului pentru cinci luni şi apoi trecut în rezervă.
  • Ion Dincă, strungar de meserie, a fost unul dintre nomenclaturiştii care au deţinut în cei 45 de ani de comunism funcţii în aparatul represiv, în administraţia de partid, Justiţie şi în sistemul Forţelor Armate. În atribuţiile sale de membru al CC, Dincă a fost responsabil de urmărirea activităţii Direcţiei Politice a Armatei, iar în ultimii nouă ani de comunism, nomenclaturistul a fost pus coordonator al supravegherii activităţii Internelor şi Armatei din funcţia de prim-viceprim-ministru al Guvernului.
  • Adrian Păunescu, a avut mule calităţi în timpul regimului comunist: publicist, traducător, critic literar, amfitrion al concertelor dedicate celor tineri în anii ’70. Nu în ultimul rând, pe lângă recunoaşterea sa ca poet a fost şi cea de poet de curte, de admirator în versuri al Elenei şi al lui Nicolae Ceauşescu. Timp de 12 ani, între 1973 şi 1985, a fost cel care a supervizat şi organizat concertele cenaclului „Flacăra“, un adevărat fenomen de masă printre cei care voiau o minimă influenţă occidentală în vieţile românilor.
  • Sergiu Nicolaescu, şi-a început cariera cinematografică odată cu debutul lui Ceauşescu în funcţia de şef al PCR. Prin filmele sale, a contribuit la orientarea ideologiei comuniste dinspre mesajul promoscovit spre acela al unui comunism naţional în care erau evocate personalităţi istorice, precursori ai liderului de neconstestat, Nicolae Ceauşescu. Influenţat de şeful ideologic al PCR, Dumitru Popescu Dumnezeu, Nicolaescu a exagerat în toate filmele sale rolul comuniştilor în evenimentele istorice ale secolului al XX-lea.
  • Lina Ciobanu, activistă comunistă care avea la bază profesia de ţesătoare, a rămas cunoscută în imaginarul românilor care au trăit perioada Ceauşescu drept doamna cu cocul. Lina Ciobanu a fost ministru al Industriei uşoare între 1975 şi 1987, dar şi viceprim-ministru în ultimul Guvern de dinainte de Revoluţia din decembrie ’89. Au ajutat-o foarte mult, în ascensiunea profesională, relaţiile de prietenie pe care le avea cu prima doamă, Elena Ceauşescu.
  • Ion Iliescu şi-a început cariera politică în structurile superioare comuniste în 1949 când, ca membru al CC al UTM, a condus un grup de studenţi români aflaţi în URSS la studii. Apogeul carierei lui Iliescu în comunism a fost atins în anul 1967, când a fost numit prim-secretar al CC al UTC şi ministru pentru Problemele Tineretului. În 1971, cade în dizgraţia dictatorilor, care-l trimit la „munca de jos“ ca secretar pentru probleme de propagandă în judeţul Timiş şi, mai târziu, ca prim-secretar la Iaşi.
  • Nicolae Pleşiţă a condus Direcţia de Informaţii Externe între 1980 şi 1984, în perioada de reorganizare a acestei structuri. Anterior, a fost şef al Direcţiei de Securitate şi Gardă a Ministerului de Interne (1967-1972) şi şef al Direcţiei I din Direcţia Generală de Informaţii Interne din 1972. Pentru modul cum a colaborat cu puterea în timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977, a fost avansat la gradul de general-locotenent.
  • Paul Niculescu-Mizil. Provenit dintr-o familie cu veche tradiţie socialistă şi comunistă, Paul Niculescu-Mizil şi-a cunoscut apogeul carierei în perioada 1965-1974 când a fost membru al Prezidiului Permanent al CC al PCR şi secretar al CC, funcţii pe linie de partid, dar şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, funcţie în aparatul de stat. După 1975, Ceauşescu l-a trimis în funcţii secundare precum ministru al Turismului sau ministru de Finanţe, fără a mai face parte din primul cerc decizional.
  • Ion Mihai Pacepa, autorul celei mai importante defectări din istoria spionajului românesc, a fost prim-adjunct al şefului Departamentului de Informaţii Externe (DIE) şi consilierul lui Ceauşescu pentru securitate naţională şi dezvoltare tehnologică în perioada 1972-1978. Cariera de ofiţer de Securitate a lui Pacepa a început de pe băncile facultăţii, fiind văzut ca om al sistemului şi chiar potenţial şef al DIE.
  • Tudor Postelnicu,comunist cu profesia de strungar în fier şi cu doar şase clase primare, şi-a început studiile doctorale la 44 de ani după scurte studii universitare. A condus Departamentul Securităţii Statului din Ministerul de Interne între 1978 şi 1987. A condus apoi Ministerul de Interne în perioada 1987-1989. La începutul carierei sale în structurile represive, Postelnicu a fost văzut drept un intrus în sistemul de securitate statal.
  • Dumitru Popescu, denumit de unii activişti „Dumnezeu“, a fost unul dintre artizanii construirii cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. Redactor-şef la „Scânteia“ între 1965 şi 1968, preşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură din 1971 şi rector al Academiei „Ştefan Gheorghiu“ din 1981, Popescu a fost cel care a asigurat legătura în probleme de presă cu organizaţiile de masă, fiind şeful ideologic de necontestat.
  • Ilie Verdeţ, de profesie miner, a fost numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri în perioada 1965-1978. Pupil fidel al lui Ceauşescu, dictatorul român l-a numit pe Verdeţ prim-ministru al Guvernului între 1979 şi 1982. Potrivit principiului rotaţiei cadrelor, impus de Ceauşescu în epocă, Verdeţ a fost îndepărtat din fruntea Guvernului şi pus ministru al Minelor (1985-1986).
  • Ştefan Andrei a fost unul dintre principalii responsabili de politică externă ai României comuniste de la jumătatea anilor ’60, Andrei a fost şef al Secţiei Externe a CC al PCR, apoi prim-adjunct al şefului Secţiei Internaţionale a CC al PCR. Din 1978, fostul nomenclaturist a fost numit ministru al Afacerilor Externe în perioada (1978-1985), iar în ultimii doi ani ai regimului a fost lăsat fără portofoliu ministerial, fiind doar viceprim-ministru al Guvernului.
  • Suzana Gâdea, activistă de partid alintată de cei apropiaţi Susănica, a fost unul dintre cenzorii culturali din perioada regimului Ceauşescu. În perioada 1976-1979 a fost ministru al Educaţiei şi Cercetării, iar din 1980 a fost numită vicepreşedinte al Consiliului Superior al Educaţiei şi Învăţământului. Gâdea a rămas pentru cei care au cunoscut-o un etalon al dogmatismului comunist, mulţi dintre artişti temându-se sincer de puterea ei.
  • Constantin Dăscălescu a fost ultimul prim-ministru comunist, acesta fiind pus să conducă Guvernul din 1982. Apropiat de Ceauşescu din anii ’60, Dăscălescu a fost cel care, în momentul în care era disputată şefia în PCR, l-a atacat cel mai vehement pe Gheorghe Apostol, principalul adversar politic. De meserie strungar, Dăscălescu a prelucrat cu grijă reţeaua de cadre a lui Ceauşescu, fiind printre cei care au avut grijă ca structurile din teritoriu să rămână pe aceeaşi linie cu liderul absolut.
  • Ana Mureşan. Membră de partid încă din primii ani ai instalării comunismului în România, viaţa Anei Mureşan este legată omblilical de activitatea în PCR. Instructor în probleme ale comunismului în diferite comitete şi comiţii în primii 30 de ani de activitate, din 1977 aceasta a fost vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, iar din 1979, ministru al Comerţului Interior. Mai exact, asupra „bucatelor“ naţionale.
  • Manea Mănescu a fost, prin excelenţă, prototipul omului obedient care şi-a abandonat gândirea critică pentru a-i face întotdeauna pe plac lui Ceauşescu. Economist de meserie, Mănescu a fost, pe rând, ministru al Finanţelor, preşedinte al Consiliului Economic, preşedinte al Comitetului de Stat al planificării şi prim-ministru al Guvernului. Revoluţia l-a prins în funcţia de prim-vicepreşedinte al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice.
  • Familia Ceauşescu. O bună parte dintre membrii familiei Ceauşescu au ocupat funcţii mari în stat sau în partid, lucru pe care savanţii l-au denumit „sultanism politic“, „comunism dinastic“, orişicât o manifestare a exercitării puterii de către un dictator, unică în Europa. Fiul cel mic, Nicu Ceauşescu, a fost ales în Comitetul Central al PCR, iar la sfârşitul anilor ’80 a devenit membru supleant al Comitetului Executiv şi prim-secretar al Comitetului judeţean Sibiu, în timp ce fratele lui Nicolae Ceauşescu, Ilie, a fost adjunct al ministrului Apărării Naţionale între 1983 şi 1989. Acestea sunt doar două exemple de nepotism.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

9 Responses to “Iobagii sultanului din Scornicesti”

  1. Mumia dictatorului Ceausescu scoasa periodic de la naftalina | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 20th, 2015 at 12:16

    […] Iobagii sultanului din Scornicesti […]

  2. Tara “construita” de Ceausescu: agricultura se facea cu elevii, studentii, armata, muncitorii | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 22nd, 2015 at 10:54

    […] Iobagii sultanului din Scornicesti […]

  3. Pupincuristii dictatorului criminal Ceausescu au invadat Internetul (inventie capitalista) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 23rd, 2015 at 11:00

    […] Iobagii sultanului din Scornicesti […]

  4. Tara „construita” de Ceausescu: fiecare elev de liceu facea munca patriotica in vacanta de vara | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 24th, 2015 at 9:44

    […] Iobagii sultanului din Scornicesti […]

  5. De ce simpatizantii comunismului criminal nu sunt crestini | A șaptea dimensiune says:

    martie 21st, 2016 at 22:05

    […] Iobagii sultanului din Scornicesti […]

  6. Pupincuristii lui Ceausescu au adus si mentin la putere mafia PSD-ista | A șaptea dimensiune says:

    iunie 14th, 2016 at 18:28

    […] Iobagii sultanului din Scornicesti […]

  7. Ceausescu a fost “fetita” lui Gheorghiu-Dej in puscarie | A șaptea dimensiune says:

    iunie 26th, 2016 at 10:22

    […] Iobagii sultanului din Scornicesti […]

  8. Tara „construita” de Ceausescu: frigiderele functionau fara curent electric | A șaptea dimensiune says:

    iulie 18th, 2016 at 12:44

    […] Iobagii sultanului din Scornicesti […]

  9. În comunism, sub teroarea Securităţii, acasă se vorbea în şoaptă | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 18th, 2018 at 16:17

    […] Iobagii sultanului din Scornicesti […]

Adauga un comentariu