Istoria anvelopelor

marți, aprilie 30, 2019 9:08
Posted in category Diverse

AnvelopaAtunci când vorbim despre anvelope, trebuie să realizăm că acestea nu au apărut din senin, ci au în spate o evoluţie de sute de ani, în care oamenii s-au străduit să ajungă la forma pe care o cunoaştem astăzi.

În perioada antică a istoriei umanităţii, unul dintre momentele decisive ale modelării vieţii pe Terra, aşa cum o cunoaştem astăzi, a fost apariţia roţii. Se spune că cine a inventat roata a făcut posibil cel mai mare salt tehnologic din preistorie. Şi, odată cu roata, omul a început să circule. Mai războinici de felul lor, strămoşii noştri antici au folosit roţile în principal la carele de luptă. Astfel, o primă consemnare despre anvelope apare în Egiptul antic, acolo unde faraonul Tutankhamon, pe la 1350 î.Hr., a folosit la carul său de luptă nişte anvelope de piele, care mai amortizau din neplăcerile deplasării pe un teren accidentat.

După ce au trecut nişte ani, ba chiar nişte sute de ani, ca să nu spunem nişte milenii, ajungem în secolul al XIX-lea, când a fost (re)descoperit cauciucul. Mai precis, pe la 1819, englezul Thomas Hancock a încercat prelucrarea cauciucului cu diferiţi aditivi şi a observat că se obţine o substanţă deasă şi plastică, ce avea, totuşi, un mare dezavantaj: la cald amestecul devenea lipicios, iar la rece fragil şi tare. După 20 de ani însă, americanul Charles Goodyear a observat că prin adăugarea de sulf la cauciuc, în timpul vulcanizării, cauciucul brut devine o substanţă elastică. De altfel, Charles Goodyear este considerat inventatorul vulcanizării cauciucului.

Merită amintit în treacăt că 70% din producţia mondială de cauciuc este folosită în construcţia anvelopelor. Şi asta datorită proprietăţilor cauciucului: deformabil, eleastic, rezistenţă fizică substanţială, aderenţă bună la toate suprafeţele.

Tot un britanic, un scoţian de fapt, Robert William Thompson, este invetatorul primei anvelope pneumatice din lume. În anul 1845, acest inginer scoţian a confecţionat o ţesătură, acoperită cu fâşii din piele, iar înăuntru a introdus un tub de cauciuc umplut cu aer. Ulterior, testele efectuate au arătat clar că anvelopa pneumatică este mai puţin rezistentă la denivelările drumului, plus că era şi foarte scumpă. Aşa încât, pentru moment, a fost uitată, oamenii acelor vremuri preferând în continuare anvelopele de cauciuc solid.

Au trebuit să treacă 43 de ani pentru ca, în 1888, un irlandez din Belfast, John Boyd Dunlop, să inventeze prima anvelopă pneumatică modernă, atunci când şi-a pus problema îmbunătăţirii pneurilor tricicletei fiului său. Însă, abia în 1891, peste exact 3 ani adică, fraţii Andre şi Eduard Michelin, francezi, au conceput anvelopa demontabilă. Acest model de anvelopă, ce putea fi demontată şi remontată în 15 minute, a fost perfecţionat continuu, până în zilele noastre.

În 1890, viaţa unei anvelope era foarte scurtă: 1200 – 1500 km. Această durată de viaţă a crescut progresiv, odată cu perfecţionarea modelelor de anvelope. Iar această perfecţionare s-a făcut în etape. În 1920, anvelopele aveau un strat acoperitor realizat din pliuri dispuse alternativ, ceea ce însemna confort şi siguranţă, în comparaţie cu modelele precedente. Acest model de anvelopă a fost folosit aproximativ 30 de ani.

În anii 1948-1949, este lansat pe piaţa pneul radial, ce a revoluţionat construcţia de anvelope moderne. Iar din 1970, anvelopele au căpătat tot felul de forme şi mărimi, urmărindu-se economia de carburant, viteze din ce în ce mai mari şi protecţia mediului.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu