Istoria literaturii, de la lovestorygini până în prezent

sâmbătă, februarie 9, 2019 11:05
Posted in category Literatura

Haruki Murakami, Pădurea norvegianăCum credeţi că scrie un japonez, Haruki Murakami, love story cu titlul Pădurea norvegiană? După care vinde numai în Japonia peste patru milioane de exmplare şi este tradus în vreo douăzeci de limbi? Păi, de la Shakespeare citire, schema e simplă. Îndrăgostiţii mor la sfârşit. E drept că Shakespeare, mai crud, a folosit schema completă şi i-a omorât pe amândoi nefericiţii. După el s-a trecut la schema redusă şi este omorâtă (de obicei) ea. Impresionează mai mult publicul. Aşa a făcut şi Dumas-fiul în Dama cu camelii, în secolul XIX, aşa va face şi Erik Segal în Love Story, un secol mai târziu. De obicei, se maore de o boală la modă. Tuberculoza în secolul XIX, cancerul în secolul trecut.

Japonezul nostru, Huraki Murakami, a complicat ceva datele problemei. Iubita eroului Toru Watanabe nu este de fapt iubita lui. Este iubita celui mai bun prieten al lui. Care prieten, după o partidă de biliard, se sinucide fără nici o explicaţie. Aşa că eroul rămâne cu iubita celui mai bun prieten pe cap. Sunt colegi la aceeaşi universitate şi fac odată amor. Pe urmă ea înnebuneşte şi se internează la un sanatoriu d recuperare. Între timp, el se îndrăgosteşte de o domnişoară cam excentrică al cărei tată moare de cancer. Cu domnişoara pe care o iubeşte nu face amor fiindcă se simte obligat faţă de iubita prietenului său mort. Domnişoara îl “masturbează” delicat, aşteptând ca iubitul ei să se hotărască să treacă la fapte. Până să se hotărască, el o vizitează la sanatoriu pe cealaltă. Nu se culcă cu ea, dar îi produce plăceri delicate cu ajutorul gurii. Nemaifiind în toate minţile, până la urmă iubita celui mai bun prieten (Naoko) se sinucide. În final, Toru Watanabe face amor cu colega de cameră a lui Naoko, o doamnă mai în vârstă, fostă pianistă. Pe urmă îşi caută iubita, pe Midori, la telefon şi romanul se sfârşeşte. Cam aşa scrie un japonez un love story, după care vinde numai în Japonia … (Ştefan Agopian, “Academia Caţavencu”, nr. 583/2003)

Citeşte şi articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu