A șaptea dimensiune

Nu ştiu alţii ce învaţă, dar eu când mă gândesc la cărţile copilăriei mele, la minciunile care mi se vârau în cap cu anasâna şi pe care, la rându-mi, ca să arăt că sunt bun român, le repetam mândru ca un papagal vopsit, la seminariile de algebră marxistă şi gramatică leninistă, ma apucă un râs homeric. Asta întrucât la istorie eram îndopat cu legende, la literatură cu mituri, la geografie cu teze şi la muzică cu urlări omagiale, în loc de Bach, Beethoven şi Mozart.

Iată c-a trebuit să treacă 2050 de ani de când nu ştim nimic sigur despre Decebal ca să aflăm cât de mult nu ştim din tot ce a urmat după daci. Un istoric – Bogdan Murgescu – publică o “Istorie românească – istorie universală”. O primă încercare, onestă în toate privinţele, de a pune, în locul semnelor de exclamare, semnificând minţirea de neam şi fudulirea de gintă, semne de întrebare, virgule analitice, puncte critice şi liniuţe de bun-simţ.

Titlul spune un lucru important şi anume că e pentru întâia oară când ne măsurăm trecutul cu o unitate de măsură acreditată de marea istoriografie contemporană: adevărul. De pildă, nu e compatriot care să nu se sufoce de plăcere recitând versurile din “Scrisoarea III” şi să nu simtă o imensă furnicătură naţională la gândul că Mircea le-a făcut-o, în fine, otomanilor, la Rovine! Or, nu există o atestare istorică, directă şi credibilă, a izbânzii. Nici măcar a datei la care s-a ţinut simpozionul româno-turc. Iar dacă zicem că nici a dimensiunilor confruntării, putem accepta mai uşor realitatea că nu e limpede dacă-i vorba de Rovine.

Dintr-o imensă bâjbâială, prin interpolări ingenioase şi folosirea unor surse statistice în chip raţional, douăsprezece secole de poem patriotic devin timp al unei constituiri istorice solide. Opera lui Bogdan Murgescu, întocmită de un savant de numai treizeci şi şapte de ani, palpită de informaţii neconfortabile. În doar 200 de pagini, Bogdan Murgescu reacreditează un număr de adevăruri sfioase, dar nete şi susţinute, şi zgâlţâie din fundaţii o mulţime de mituri balcanice convenabile.

Naţionaliştii n-au descoperit cartea şi nici n-or s-o descopere, deoarece una e să bolboroseşti măreţ minciunile cu care ţi s-a spălat creierul la şcoală şi alta să aduci probe şi dovezi clare ale adevărurilor istorice în care crezi. (“Academia Caţavencu”, nr. 357/2000)

Citeste si articolele:

• Jaful sovietic in Romania
• 1989 – repere cronologice
• „Ii împuşcaţi şi îi băgaţi în beci. Unul să nu iasă viu.” (Elena Ceausescu, 17 decembrie 1989)
• Sotii Doina si Ion Aldea Teodorovici asasinati de KGB
• Unui anticomunist i se lua şi dreptul la mormânt