Justiţia pe vremea holerei, pardon, a PSD-ului (II)

luni, ianuarie 20, 2020 20:20

PSD = ciuma rosie = mafiaCum a început Justiţia din Românica să mişte prin intermediul DNA, în epoca Monica Macovei – Laura Codruţa Kovesi, şi, pe cale de consecinţă, marii mafioţi din politică să ajungă în cătuşe, judecaţi şi condamnaţi, cum au început cei din PSD = ciuma roşie = mafia, acompaniaţi de Băsescu, Udrea şi restul, să atace Justiţia. Ba că SRI-ul a ascultat ilegal telefoanele (tot ilegal, eu pe mafioţii din PSD i-aş pune la zid şi aş trage fără milă), ba că nu ştiu ce complet de judecată ar trebui să aibă 5 membri, nu 3 (sau invers), ba că de ce ai bască verde, Kovesi, şi nu roşie, din moment ce ai făcut poză (trucată?) cu borfaşul Liviu Dragnea etc.

Aşadar, apărându-se în formaţie completă, mafioţii din PSD şi nu numai, susţinuţi puternic de posturile de televiziune ale mafiei din politică (Antena 3 şi România TV) au reuşit să anihileze DNA de nu se mai aude de nicio arestare sau condamnare de parlamentar (actual sau fost) sau ministru (actual sau fost). S-a ajuns în situaţia din 2004, atunci când justiţia îi proteja pe marii corupţi, aceştia furând tot şi lăsând România în fundul gol. Pentru cei care nu ştiu cum era justiţia în 2004, iată un exemplu în materialul de mai jos.

Circuitul dosarelor în Parchetele din Iaşi

În Iaşi sunt (erau în 2004 – n.m.) patru Parchete civile: cel de pe lângă Judecătorie (PJI), cel de pe lângă Tribunal (PTI), cel de de lângă Curtea de Apel (PCAI) şi secţia ieşeană a PNA (Parchetul Naţional Anticorupţie, organism blocat, funcţiona doar pe hârtie, prin intermediul căruia mafioţul puşcăriaş Adrian Năstase şi KGB-istul criminal Ion Iliescu încercau să prostească Occidentul prin a arăta că România luptă împotriva corupţiei, doar că cei mai mari corupţi conduceau ţara în 2004; o conduceau, evident, pe ultimul drum – n.m.).

După complexitatea cazului, un dosar se plimbă mai întâi la PJI, apoi la PTI, la PCAI şi, în cele din urmă, dacă e gros-gros, se duce la PNA. Va să zică, dacă ai furat de ai stins, de ordinul meleardelor (de lei vechi, pe atunci nu existau leii de astăzi, noi, RON, primii lei noi au inauguraţi, dacă putem spune aşa, parcă în 2010, de Traian Băsescu, pe atunci preşedintele României, şi Mugur Isărescu, pe atunci guvernator BNR, cei care au pipăit primii lei noi la un bancomat din Bucureşti – n.m.), dosarul tău va ajunge în cele din urmă la PNA.

Însă, fix înainte de a ajunge acolo (la PNA, adică – n.m.), trece pe la Parchetul Curţii de Apel. Infractori din toată lumea, noi vă dăm un singur sfat: la PCAI e de dat. Acolo, procurorul care se ocupă (se ocupa în 2004 – n.m.) de cercetări penale este Dan Bădărău. Din funcţia lui, triază dosarele – şi vă asigurăm noi că le triază foarte bine.

Dacă dosarul e la PTI, le triază Luminiţa Merişescu. Aceasta a fost secretara lui Bădărău, până în 1997, când acesta a fost nevoit să îşi dea demisia din fruntea PTI, după ce mai multe dosare din parohia lui fuseseră găsite arse pe câmp (vă daţi seama că acest Bădărău, această jigodie infractoare, care ar trebui să fie după gratii, are astăzi pensie specială, de ordinul miilor de euro, care se adaugă la alte zeci sau sute de mii de euro, bani obţinuţi din şpăgi pe vremea când îi făcea scăpaţi, contra cost, pe infractorii pe care-i intersecta în viaţa lui de borfaş cu diplomă şi reprezentant al statului mafiot român, stat devenit mafiot în epoca PSD = ciuma roşie – n.m.).

Merişescu a făcut şi Dreptul în timp ce făcea pe secretara lui Bădărău. Suficient cât să fie numit procuror la PJI şi apoi la PTI. Şi asta, deşi şeful ei de la PJI îi dăduse o caracterizare în care sintagma “compromisuri morale” era cea mai eufemistică.

La PJI, Bădărău nu şi-a putut infiltra niciun om. Dar a găsit soluţia: orice dosar interesant care are şanse să ajungă la PJI trece mai întâi pe al Poliţie. De aici poate fi luat de Bădărău. Chiar sub pretextul unui “control”, cum s-a şi întâmplat în toamna lui 2003, când Bădărău s-a dus la Poliţie şi a luat trei dosare la PCAI (un dosar al unui fost director de regie, un altul cu două firme ale unui consilier local şi un al treilea în care erau implicaţi doi oameni de afaceri).

A mai rămas de controlat PNA-ul. Aici e mai simplu decât credeţi. Tătucul suprem al PNA-ului este unu’ Ion Amarie din Suceava (şi jegul ăsta, unealta puşcăriaşului mafiot Adrian Năstase are, astăzi, pensie specială, pentru “meritul” de a-i face scăpaţi de adevăraţii hoţi ai neamului românesc, bandiţii din politică – n.m.). Care, după cum v-am spus tot noi mai an, nu e decât finul de cununie al lui Bădărău.

Şi pentru ca imaginea să fie completă, să mai spunem că Bădărău are şi o nevastă. Nu, nu e procuror. E notar. De fapt, notara cea mai putred de bogată din Iaşi. La Stela Bădărău, pe numele ei de birou, este stagiară o tânără speranţă a notariatului din România. E vorba de Ioana Solcanu, nimeni alta decât fiica senatorului PSD (din 2004 – n.m.) Ion Solcanu. (“Academia Caţavencu”, nr. 639/2004)

Ei bine, în această încrengătură de mafioţi din justiţie şi politică, s-a petrecut demolarea României, având drept consecinţă plecarea din ţară a peste 10 milioane de români, cea mai mare emigraţie pe timp de pace înregistrată vreodată în Europa.

În timpul Revoluţiei Franceze (1789 – 1799), ghilotina a luat multe capete, inclusiv capete încoronate, plus nişte sute de capete de popi lacomi şi avari, dar Franţa a ieşit întărită şi a schimbat radical lumea Europei de atunci. Franţa de imediat după acele evenimente, prin Napoleon Bonaparte, a cucerit Europa şi a scris cea mai memorabilă filă din toată istoria naţiunii franceze.

Şi România ar fi avut şansa să scrie o filă memorabilă în decembrie 1989 şi după, dacă nişte mii de mafioţi din politică, nişte mii de securişti criminali şi nişte mii de comunişti torţionari ar fi fost puşi la zid şi executaţi. Nu s-a întâmplat aşa, iar astăzi vedem o ţară pustiită, o ţară defrişată, o ţară prădată, o ţară fără viitor.

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu