La cărţile Orientului

joi, august 16, 2018 12:52
Posted in category Literatura

Panait IstratiÎn lumea Mediteranei este una dintre cărţile mai puţin cunoscute ale lui Panait Istrati, autor despre care se poate spune că a deschis larg porţile Occidentului. E drept că a fost susţinut masiv de Romain Rolland, care era susţinut de nevastă, cu care NKVD-ul coabita de multă vreme.

Panait Istrati l-a cunoscut pe Romain Rolland după o tentativă ratată de sinucidere în 1921 (avea 37 de ani) la Nisa. Celebrul autor al lui “Jean-Christophe”, laureat al premiului Nobel (1915), l-a sfătuit să scrie, iar Istrati s-a conformat. Avea şi ce povesti! Fiindcă până atunci fusese un aventurier cu vagi idei socialiste, mai curând anarhiste, un vagabond care bătuse îndelung Orientul Apropiat şi avea în cap sute de poveşti ciudate. Fără ele ar fi rămas un lumpen oarecare din Brăila. Cu ele a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi prozatori de limbă franceză.

Oricum, destul de cunoscut pentru ca URSS-ul să pună ochii pe el. Nu numai ochii, ci, aşa cum făcuse şi cu alţii (Aragon, Barbusse, Rolland, Malraux) şi o grămadă de bani. Părea omul potrivit pentru propaganda sovietică, aşa că în 1927 este invitat să viziteze URSS-ul. L-a însoţit o vreme Kazantzakis. Toţi se aşteptau ca Istrati să devină un laudator al regimului comunist. N-avea nimeni nicio îndoială că aşa va fi. În definitiv, nu era decât un derbedeu cu patru clase căruia îi pusese Moscova mâna în cap.

Nu putea nimeni să-şi închipuie că vagabondul din Brăila va face pe dos. Pe dos, adică va publica la Paris prima carte în care “binefacerile” comunismului vor fi puse la zid. Cartea, Vers l’autre flamme, apărută în 1929, îl va transforma din nou într-un paria. Occidentul, mai mult decât servil Moscovei, se va dezice de el, iar în Franţa cartea cu bube va mai fi reeditată de-abia în 1980, adică după 51 de ani … Va trebui să apară Soljeniţîn, pentru ca Occidentul să recunoască realitatea Gulagului.

Scuipat din gura socialistă europeană, Panait Istrati se repatriază pentru a-şi scrie ultimul roman, Mediterranée. O întoarcere la primele scrieri, în care eroul său Adrian Zografi călătoreşte în Orientul Apropiat. Adică într-o lume colorată de un soare blând, unde chiar dacă ţi-e foame, măcar nu ţi-e frig. O carte în care colcăie escrocii, peştii, curvele păguboase, bolnavi de toate soiurile, o lume pestriţă şi leneşă, un fel de rai pe pământ în care ai sentimentul unei pauze nesfârşite.

Era grav bolnav de TBC şi va muri în 1935. În ţară era considerat agent sovietic, aşa că trupul lui nu poate fi expus la Ateneu, iar Societatea Scriitorilor Români şi Sindicatul Ziariştilor “refuză să-l primească pe “ilustrul literat””. Va fi totuşi înmormântat la Bellu în urma intervenţiei lui Demostene Botez la primarul Capitalei, iar banii de înmormântare vor fi asiguraţi de Casa Regală (30.000 lei din partea lui Carol al II-lea şi 10.000 de la Regina Maria, cf. Mircea Iorgulescu, în prefaţa volumului) (“Academia Caţavencu”, nr. 511/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “La cărţile Orientului”

  1. Barbarii cei simpatici | A șaptea dimensiune says:

    noiembrie 1st, 2018 at 20:06

    […] La cărţile Orientului […]

Adauga un comentariu