La revedere, Dacia, bun găsit, România!

luni, iulie 2, 2018 9:53
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorOdată cu bătălia mâncată de la trupele lui Rubrius Gallus, dacii au înţeles un adevăr amar: o epocă plăcută din scurta lor istorie tocmai lua sfârşit; o epocă rară şi greu de repetat, în care strămoşii noştri blânzi şi sedentari s-au jucat cu vecinii lor mai primitivi de-a năvălirea. Anii frumoşi ai invaziilor nocturne, pigmentate de superbe pălălăi rurale şi urmărirea prin lanuri a cochetelor văduve barbare s-au dus însă.

După nefastul an 69 e.n., Roma a încolţit civilizaţia getă din trei părţi: două părţi apă şi una uscat. La miazăzi, de pe malul bătrânului Danubiu, din viitoarele tarlale de castraveciori bulgăreşti, legiunile lui Domiţian pândeau cea mai mică neatenţie a pescarilor daci. La răsărit, în Moesia Inferior şi de pe litoralul nordic al Mării Negre, garnizoanele romane şi clienţii lor sarmaţi îşi bronzau catapultele şi planurile de război, nerăbdători să scotocească prin tezaurele şi prisăcile din Carpaţi. În fine, dacii ardeleni din munţii Apuseni – cei mai lenţi şi mai serioşi dintre daci – erau pândiţi dinspre Câmpia Tisei de suebi şi iazygi – barbari duplicitari, vânduţi Romei şi dedicaţi din naştere marilor iniţiative de jaf internaţional.

Povestea Daciei se apropia de momentul ei culminant. Marele Decebal era aşteptat să suie pe tronul strămoşilor lui incerţi şi să umple de respect analele romane de război. Până atunci, însă, regele erou era doar un tânăr promiţător care hoinărea prin codrii seculari ai patriei natale ca să se îmbibe de sentimente mari. Ochiul său se scălda în splendorile tradiţional gete, în timp ce mintea sa destupată căuta în zadar cuvintele admirative corespunzătoare în limitatul vocabular dac. Timpul – vorba lui Marin Preda – avea răbdare cu oamenii şi în primul rând cu Domiţian, a cărui numire în fruntea Imperiului era aşteptată cu oarecare interes de Decebal. Marele rege avea nevoie de un adversar pe măsură, deşi măsura lui Domiţian a fost cam mică. Dar despre toate acestea şi despre încă altele, în episodul următor. (“Academia Caţavencu”, nr. 474/2000)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu