A șaptea dimensiune

Suferinţele românilor, obligaţi să trăiască în întuneric, cu alimente la cartelă, ca într-un ghetou imens, sunt mereu terfelite de tot soiul de indivizi incapabili să înţeleagă faptul că libertatea nu poate fi înlănţuită. Chiar şi unii dascăli, minţi luminate cu privirea spre viitor (?), plâng după “ordinea” dictaturii comuniste.

Ce contează că, în învăţământul din România, s-au spălat creiere la greu înainte de 1989, prin inocularea urii faţă de “exploatatorii” din cauza cărora “boborul” nu trăia bine, acest învăţământ era foarte bun.

Ce contează că, în învăţământul din România dictaturii comuniste, s-au format generaţiile care au făcut prăpăd, dupa 1989, în această ţară, furând-o mai ceva ca hunii sau vandalii, acest învăţământ era foarte bun.

Ce contează că, în învăţământul bolşevic, se învăţa ateismul şi absenţa oricărei credinţe, acest învăţământ era foarte bun.

Ce contează că, în învăţământul ridicat în slăvi de tot soiul de nostagici, se mergea cu elevii şi studenţii luni de zile în agricultură, faptul că erai obligat să faci “muncă patriotică” în vacanţe şi în zilele de duminică (muncă neplătită, că tot eram un popor de sclavi şi nu ne întreba nimeni dacă suntem de acord), acest învăţământ era foarte bun.

Ce contează că erai luat cu arcanul în UTC (Uniunea Tineretului Comunist), în caz de refuz riscând să-ţi faci viaţa un calvar, iar în acest UTC erai îndoctrinat cu “măreţia comunismului”, acest învăţământ era foarte bun.

Ce contează că periodic, dar foarte des, erai obligat să asculţi cuvântările cizmarului analfabet şi să te uiţi la tot soiul de monstruozităţi ale grandomaniei clanului Ceauşescu, acest învăţământ era foarte bun.

Ce contează că îţi era cenzurat totul, de la cuvinte la idei, acest învăţământ era foarte bun. Ce contează că elitele intelectuale din România comunistă fugeau pe rupte din “raiul comunist”, acest învăţământ era foarte bun.

Ce contează că solidaritatea şi “tovărăşia” predate de bolşevici erau vorbe goale, o dovadă fiind lipsa acestora după 1989 la foarte mulţi români, acest învăţământ era foarte bun.

Ce contează că bolşevicii au transformat statul într-un duşman al cetăţeanului, nu într-un protector al său, o dovadă fiind încălcarea legilor de foarte mulţi români după 1989, acest învăţământ era foarte bun.

Iar cei care se mai miră de calitatea umană tot mai îndoielnică din România să nu uite că-n şcolile din România se mai crede în ateismul comunist, că-n bisericile din România nu se sădeşte “iubirea pentru aproapele” (esenţa creştinismului), că-n presa din România se mai elogiază călăii libertăţii din România (vezi exemplul de mai jos), că “maneliştii” României de azi nu dau doi lei pe libertatea de a citi orice, de a visa, de a-ţi exprima opiniile, de a-ţi iubi aproapele fugit din ţară, de a fi OM LIBER. Pentru toţi aceştia, cauza tuturor relelor actuale este absenţa tătucului care să-i ajute să gândească, să-i dirijeze spre “viitorul luminos”.

Degeaba le spui acestora că, până la urmă, România din ultimii 20 de ani a avut în structurile de conducere bolşevici din eşaloanele inferioare ale partidului comunist, cei care furau şi distrugeau înjurând capitalismul “impus de nu-ştiu-cine” (culmea ironiei).

Până şi emisiunile informative folosesc sintagme de genul pe vremea lui Ceauşescu, la fel ca-n societăţile faraonice, acolo unde doar numele faraonului era important, restul fiind “sclavii” meniţi să-i ducă numele peste ani.

Ar fi momentul ca acest popor, format din oameni prea buni pentru câte jivine au încercat să-l pună în lanţuri, să dovedească lumii că poate trăi în libertate, propsperitate, solidaritate. Nemţii au reuşit fără Hitler. Vor reuşi românii fără Tătucul şi nostalgicii săi?

Un exemplu de individ care a spurcat viaţa publică din această ţară este Vadim Tudor. Acest lingău al dictatorului, corupător de minore înainte de 1989, aducător de filme porno înainte de 1989, ei bine, această paiaţă a bolşevismului scrie la ziarul „Tricolorul”. E ceva că acest ziar se consideră “creştin”, dar face apologia cizmarului ateu din Scorniceşti. Dar iată şi o poezie, publicată de Vadim Tudor în 1991, scriere ce dovedeşte că Vadim poate îndemna la ură de rasă sau ura de clasă, încălcând Constituţia României, iar răsplata a fost prezenţa acestui bolşevic vreme de 16 ani în Parlamentul României democratice, veniturile sale de parlamentar nefiind suportate de votanţii asistaţi social al tribunaticului, ci din banii celor care mai şi produc ceva în această ţară.

Ceauşescu, ieşi din groapă
Că nu mai avem nici apă
Pune-i pe ţigani la muncă
Şi la unguri dă poruncă
Termină ce-ai început
Că se fură la minut
Nimeni nu mai bate-un cui
Umblă hoţu-n legea lui
Ieşi din groapă doar un an
Să bagi boala în Brucan
Să-l alergi prin Dămăroaia
Unde-şi paşte mutu’ oaia
Ieşi din groapă doar o zi
Să-i beleşti pe hoţi de vii
Să ne spui cin-te-a trădat
Ceauşescu, fii bărbat!
CORNELIU VADIM TUDOR
(3 mai 1991) Copyright Tricolorul

Citeste si articolele:

• Pupincuriştii cizmarului din Scorniceşti continuă să distrugă această ţară
• 20 de ani în care spaţiul public românesc a fost ocupat de slugoii Dictatorului (I)
• Condamnarea comunismului în România: doar pe hârtie şi fără nici o consecinţă practică
• Dosarele de la CNSAS ar trebui introduse în biblioteci
• Când ţi se amputează 23 de ani din viaţă nici nu doare