Nimic nou în televiziunea americană

vineri, septembrie 28, 2018 18:50
Posted in category Educatie

Robert de Niro in 15 MinutesAm văzut “Natural Born Killers” (1994) la Cinematecă, după examenul de etică din anul al II-lea. Am mers în gaşcă, mai mult pentru berea de după. Apoi ne-am dus în “Cireşica”, să vrăjim nişte colege, da’ unul mai deştept a zis că Oliver Stone are dreptate şi televiziunea te prosteşte. A urmat, desigur, o discuţie foarte intelectuală despre Micky (Woody Harrelson), personajul principal, care vorbeşte exact ca supraomul lui Nietzsche când dă interviul ăla în închisoare, înainte să-l omoare pe reporter. Desigur, colegul nostru mai deştept (care mai luase şi 10 la examen!) a zis că bine i-a făcut reporterului şi a reiterat conjectura privind televiziunea care te prosteşte.

După vreo doi ani am văzut “The Network” (1976, regia: Sidney Lumet), la “Telecinemateca de acasă”. Şi, deşi începusem să lucrez în presă, am ajuns la aceeaşi concluzie privind televiziunea. E drept că, de data asta, reporterul se omoară singur, Faye Dunaway ia Oscarul şi nişte critici de film foarte intelectuali vorbesc despre “sistem”, “alienare” şi despre faptul că televiziunea (americană) manipulează telespectatorii. Apoi m-am dus la culcare şi-am dormit bine mersi. Şi nici n-am mai vorbit cu nevastă-mea despre “The Network”, întrucât toată lumea ştie că nu e sănătos să te uiţi prea mult la televizor.

Am văzut 15 Minutes (2001, regia: John Herzfeld; cu: Robet de Niro, Edward Burns, Kim Catral etc.) săptămâna trecută şi pot să vă spun că, în materie de televiziune, nu e nimic nou în America. E drept că, de data asta, reporterul nu mai moare, dar, per total, filmul e la fel de sângeros ca “Natural Born Killers” (o producţie altminteri premiată la Veneţia). Numai că “15 Minutes” n-are vreo legătură cu Nietzsche şi nici cu Oscarul. Are legătură doar cu o idee clasică, dar fixă: “sistemul” e de vină. Dar, după primul sfert de oră, te prinzi că nu se poate lupta cu “sistemul”, pentru că toată lumea se uită la “Jerry Springer Show”!

Peste toate, de Niro moare la jumătatea filmului şi nici măcar nu-i simţi lipsa! (Acelaşi de Niro care a jucat în “Wag The Dog”, o poveste mult mai palpitantă, despre cum poate fabrica televiziunea un război, ca să muşamalizeze un “Sexgate” la Casa Albă.) Cu toate acestea, cele “15 minute” se termină cu bine, după două ore, în sensul că televiziunii americane i se face un pic de morală care dă bine la CV-ul de regizor “independent”, iar personajele negative (doi killeri originari din – iată inovaţia – estul Europei) mor spectaculos, prin împuşcare.

Ce se-ntâmplă, fără subtilităţi: doi emigranţi care “vor glori şi bani”, ajung la concluzia c-ar deveni milionari într-o ţară de proşti, ca America, dacă ar vinde unei televiziuni filmul unei crime. Şi c-ar scăpa chiar de condamnare invocând “nebunia temporară”! Unul dintre ei – care văzuse “It’s A Wonderful Life” al lui Capra şi visa să devină regizor – filmează cu un “handy-cam” cum celălalt omoară o celebritate: poliţistul Eddie Fleming. Evident, se găseşte un reporter (prieten şi colaborator al răposatului!) care e adeptul ştirilor fierbinţi, dar mai ales violente, şi care difuzează materialul cu neruşinare, în “prime time”! Amănuntele chiar nu mai contează, întrucât regizorul depune eforturi să se facă înţeles de telespectatorul (mediu) american: televizunea încurajează violenţa! Ne alienează! Ne dezumanizează! Ne prosteşte! Etc.! În consecinţă, reporterul cel neruşinat, simbolul industriei imorale de manufacturat audienţă, e pedepsit exemplar: personajul pozitiv (şi inocent, în sens filosofic) îi aplică, pe final, un croşeu purificator, direct în mutra aia enervantă, de reporter cu vreo 200 de milioane de telespectatori. (Dragoş Vasile, “Academia Caţavencu”, nr. 537/2002)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

One Response to “Nimic nou în televiziunea americană”

  1. De la sublim la ridicol cu David Fincher | A șaptea dimensiune says:

    noiembrie 5th, 2018 at 19:31

    […] Nimic nou în televiziunea americană […]

Adauga un comentariu