A șaptea dimensiune

In anul 1185, hlamida imperială a Bizanţului poposise pe ceafa durdulie a lui Isaac al II-lea Anghelos. Bela al III-lea, regele Ungariei, care avea o fată de măritat, îşi dorea să vadă coroana basileilor înfiptă în zălufii pomădaţi ai nubilei. Şi cum din ambele părţi partida părea un biznis de zile mari, cele două împărăţii s-au gătit de nuntă. Numai că, în contrasentimentul supuşilor săi cotizanţi, Isaac al II-lea îşi dorea un ceremonial cu fiţe costisitoare. Aşa că în momentul în care a mărit dările pe oi, zootehniştii din muntele Haemus au zis pas. Trebuie spus că această comunitate medievală era alcătuită din ciobani vlahi şi ajutori de ciobani bulgari. Vlahii, deşi îşi desfăşurau traiul istoric în exteriorul spaţiului carpato-danubiano-pontic, adică în spaţiul balcano-danubiano-pontic, erau o insulă de latinitate rătăcită într-o mare grădină cu bulgari. Tupeul specific acestei ginte latine, precum şi avantajele ce decurg uzual din statutul de minoritate, în menţineau pe vlahii acelor vremi doar în funcţii de conducere: a stânilor şi, după caz, a obştilor.

De aceea, când familia Anghelos a cerut daruri de nuntă de la oierii bulgari, oierii latini pleacă la curte să îmbârlige stăpânirea. Aşa ajung Petru şi Asan să picure în timpanele basileului un diplomatic refuz de taxe. Ba că-i TVA-ul cam mare, ba că impozitul pe lână s-a dublat, ba că prea a crescut acciza pe oaie , ba că mai bine vă dăm mielul. Sfetnicii lui Isaac s-au vexat la culme de neobrăzarea ambasadorilor şi nu numai că le-au amintit de mamele lor vlahe, dar chiar l-au pălmuit pe ambiţiosul Asan. În acel moment, atât istoria bulgară a românilor, cât şi istoria română a bulgarilor, a înregistrat un moment de mare cotitură. De la palma ce-a răsunt pe obrazul latin al fraţilor Asăneşti, vecinii noştri cu ceafa groasă s-au trezit cu un imperiu. Un imperiu născut dintr-o răscoală, o răscoală născută dintr-o insultă, o insultă născută dintr-o taxă, o taxă născută dintr-o nuntă. Un imperiu născut dintr-un dos de labă. Născută, probabil, din prea multă singurătate în compania oilor. Dar despre toate acestea, în episodul următor. (“Academia Caţavencu”, nr. 415/1999)

Citeste si articolele:

• S-a sculat, mai an, badita Bogdan, si-a descalecat pe-un teren ciudat
• File alese din isteria neamului: Dragos, semidescalecatorul
• Negru Voda trece, cu tovarasi zece
• Cincizeci de ani de apatie medievala
• 21 – 22, ce-ati avut cu Litovoi?