O sugrumare absolut banală

vineri, august 10, 2018 15:40
Posted in category Istorie

Epoca fanariotaÎn 1767, Grigore Callimachi urcă pe tronul Moldovei cu mâinile adânc băgate în buzunare. El va coborî, doi ani mai târziu, cu ele încrucişate pe piept. Dar să nu anticipăm, şi să vedem mai degrabă de ce l-au sugrumat vizirii turci pe acest domn slab, anost şi lipsit de personalitate.

Grigore era un ins năuc, dezorientat de complicaţiile muncii de protejat al Porţii Otomane. Întortocheatele iţe ale linguşelii şi peşcheşului, combinate cu încâlcitele metode de deturnare în folos propriu a birului datorat padişahului, l-au ameţit complet. El şi-a prins urechile de la început în aceste capcane ale meseriei şi s-a lăsat rapid luat la ochi. Monitorizat de paşale şi arhonţi, Grigoriţă a călcat aşa de des în străchini încât a atras şi atenţia călăului. La rândul său, capichehaia sa de la Stambul, Nicolae Sutzu, om de o remarcabilă lăcomie, l-a împins pe bietul Callimachi la fel de fel de inginerii financiare.

Apogeul escrocheriei a fost atins însă abia în 1768 când, în octombrie, începe războiul ruso-turc. Cuplul de ţepari primeşte de la Înalta Poartă o sumă mare de ţechini destinată aprovizionării trupei otomane şi, normal, jumate dă deoparte. Când vizirul ajunge cu năvala în localitatea Movila, observă că ienicerii-s cam nemâncaţi şi descoperă frauda de la manutanţă. Imediat, Grigore e făcut mazil şi trimis legat la Bosfor. Aici, e ţinut puţin la pârnaie la Bostangi-Başa, unde, aşa cum bine îi sugerează numele, condamnatul a putut cunoaşte intim părerea gardienilor turci despre amorul grec.

Din bulău, domnul Moldovei e scos doar pentru a fi strangulat în aer liber şi decapitat în mod festiv. Şi deşi boieri importanţi din partidul său i-au cerut graţierea sau măcar recursul în anulare, sultanul a rămas neclintit. El a ţinut ca următorii conducători ai ţarilor române să ţină minte: atunci când furi, trebuie să plăteşti. Ceea ce, după cum se vede astăzi, au uitat cu toţii. (“Academia Caţavencu”, nr. 508/2001)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

6 Responses to “O sugrumare absolut banală”

  1. Capul ce se pleacă sabia îl crapă | A șaptea dimensiune says:

    august 13th, 2018 at 15:36

    […] O sugrumare absolut banală […]

  2. Încurcate sunt căile domnilor | A șaptea dimensiune says:

    august 18th, 2018 at 15:22

    […] O sugrumare absolut banală […]

  3. Moldova vecinului | A șaptea dimensiune says:

    octombrie 18th, 2018 at 19:39

    […] O sugrumare absolut banală […]

  4. Poveste făra sfârşit | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 15th, 2019 at 19:22

    […] O sugrumare absolut banală […]

  5. Al şaptelea element | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 12:54

    […] O sugrumare absolut banală […]

  6. Emigraţia română la 1741 | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 17:50

    […] O sugrumare absolut banală […]

Adauga un comentariu