A șaptea dimensiune

Când trupele lui Domiţian s-au bulucit pe malul Istrului (Dunării) ca să admire în unda clară zbenguiala caraşilor geto-daci, regele strămoşilor noştri – el însuşi strămoş de-al nostru – era Duras. De felul lui, Duras era cam papagal – sau, dacă vreţi, rara avis, cum spuneau romanii în latineasca lor vulgară. Aşa că, văzând că se îngroaşă gluma şi că legiunile înarmate până-n dinţi n-au venit în interes pur pescăresc, papagalul abdică de la măririle regale şi-i [...]

Citeste mai mult...

Unul dintre păcatele inevitabile ale democraţiei este acela că orice incult, orice prostănac şi orice imbecil are dreptul la opinie. Mai are şi dreptul de a vota, dar asta-i altă poveste. Am remarcat pe Facebook multe postări în care tot felul de personaje sunt acuzate că fac parte din francmasonerie şi, vezi Doamne, acesta ar fi motivul pentru care, noi românii, suntem o ţară făcută praf tocmai de cei amintiţi mai sus sau de cei votaţi de respectivii. Ca să n-o mai lungim foarte mult cu [...]

Citeste mai mult...

Odată cu bătălia mâncată de la trupele lui Rubrius Gallus, dacii au înţeles un adevăr amar: o epocă plăcută din scurta lor istorie tocmai lua sfârşit; o epocă rară şi greu de repetat, în care strămoşii noştri blânzi şi sedentari s-au jucat cu vecinii lor mai primitivi de-a năvălirea. Anii frumoşi ai invaziilor nocturne, pigmentate de superbe pălălăi rurale şi urmărirea prin lanuri a cochetelor văduve barbare s-au dus însă.

După nefastul an 69 e.n., [...]

Citeste mai mult...

Unii oameni au prostul obicei să gândească în loc să muncească. Acesta este şi cazul lui John Locke (1632 – 1704), un englez provenit din lower middle-class. Când avea 17 ani, revoluţia engleză culminase cu decapitarea lui Carol I, iar Anglia era condusă de Cromwell, care era Lord Protector. În 1688 a debarcat în ţară Wilhelm de Orania şi Iacob al II-lea părăseşte Anglia. Chestia asta britanicii o numesc “Revoluţia glorioasă”.

După două revoluţii, decapitarea unui rege şi fuga [...]

Citeste mai mult...

Tiberius Plautius Silvanus Aelianus s fost un bun gospodar. El a gospodărit mai întâi prada ridicată din bătătura geţilor, apoi bătătura însăşi, care a fost dată în arendă întreprinzătorilor agricoli din sud – coloniştii bulgari, cum ar veni. Cum toată Dobrogea căzuse în mâna înarmată a legiunilor, Aelianus a intuit cu mare fler viitorul turistic al regiunii. Imediat s-a pus pe treabă şi, doborânnd una după alta cetăţile barbare [...]

Citeste mai mult...

Romanul Jacquelinei Dauxois, “Împăratul alchimiştilor”, prezintă un interes aparte pentru cititorul român întrucât conţine circa 30 de rânduri despre Transilvania şi Mihai Viteazul. De fapt, în aceste aproape 30 de rânduri, din care numai comentariul de subsol al traducătorilor ocupă 60, aflăm nu opiniile lui Rudolf al II-lea de Habsburg despre teritoriul vecin şi prieten, ci părerea autoarei.

Ori, mai bine [...]

Citeste mai mult...

Dacia lui Cotiso oscila aşadar între somnolenţă şi totalitarism. Venit la putere cu un discurs naţionalist, bazat pe şovinism antiroman şi xenofobie multibarbară, Cotiso a aruncat repede ţara într-o lungă izolare internaţională care a durat circa două luni. Economia internă era ea însăşi lovită de efectele dictaturii. Naţionalizarea promisă de tiran înaintea scrutinului traversa totuşi un impas: nimeni nu era sigur în contul cărei naţionalităţi [...]

Citeste mai mult...