A șaptea dimensiune

La 27 martie 2018, se împlinesc o sută de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara. Evident, o parte dintre profesorii de istorie ai ţării au puternice dureri în fund legat de acest subiect.

În 1918, România a trăit cel mai glorios moment din istoria sa milenară: reîntregirea teritoriilor româneşti. Erau cuprinse într-o singură Ţară cam tot ce se vorbea şi se trăia româneşte. Nordul Bucovinei, cu Cernăuţii lui Eminescu, Basarabia, sudul Dobrogei (Cadrilaterul), [...]

Citeste mai mult...

Mai precis, în anumite şcoli, mai ales din mediul rural, dar se întâmplă şi în mediul urban, doar şi pe acolo sunt cartiere precum Ferentariul. Şi am să mă refer la un singur aspect. Dar, pentru a înţelege despre ce-i vorba, iată o scurtă descriere a problemei notării în învăţământul de astăzi, şi de ieri, oarecum diferită de notarea de alaltăieri.

Dacă pe vremea bunicilor, majoritatea dintre ei votanţi de ciume [...]

Citeste mai mult...

Încheiam episodul trecut cu imaginea celor patru mii de saşi tolăniţi în cetatea Rodnei, cu toate funcţiile vitale oprite pe un fundal targic, bine luminat de pălălăi. Scribii oiguri care însoţeau hoarda mongolă au reţinut pentru desfătarea hanului următoarea descriere a învinşilor: “un popor cu temperament rece, dar cu final de-a dreptul incendiar”. Să lăsăm însă fumul şi uitarea să desăvârşească ciocnirea culturii de iurtă cu idealismul german şi să [...]

Citeste mai mult...

De cand e lumea, lume, omul a simtit nevoia sa fie in siguranta. Din comuna primitiva, cand oamenii se refugiau in pesteri, s-au tot cautat solutii pentru prevenirea pericolelor care ameninţau comunitatile sau indivizii. Daca in Evul Mediu, de exemplu, fortificatiile aveau turnuri de veghe (unde era intotdeauna un ostas cu ochi ageri pentru a veghea daca se apropie dusmanii), astazi acelasi rezultat il veti obtine – mult mai bine si [...]

Citeste mai mult...

A fost odată ca niciodată un limbric agramat, Liviu Pop-Genunche pe numele său de alint, cel care, din cauza mafioţilor roşii, a ajuns ministrul Educaţiei, deşi, în orice altă ţară din lume, n-ar fi ajuns nici şef de scară, la cât de imbecil era. Cum prostia se plăteşte, acest personaj mai primea [...]

Citeste mai mult...

În năvala lor lipsită de caracteristicile calmului, năvălitorii lui Ogodai s-au arătat popoarelor cucerite sub o nesfârşită varietate. Grupaţi haotic în clanuri, triburi, hoarde, cete, coloane, armate şi alte adunături militare cu iz de stepă, ei completau un inventar mongol format din tătari, borjigini, tayichiuţi, oiraţi, merkiţi, kereyiţi, naimani, onguţi, kirghizi, oiguri, jurcheni, turkuţi, bugunuţi, belgunuţi şi – să zicem deocamdată – jadaraţi. Înclinaţia [...]

Citeste mai mult...

Despre anii 2000, cand nu vom mai fi copii, ci vom fi furaţi de ciuma roşie

– Văzuşi, bă Nicule, că pân’ la urmă veni şi anu’ doo mii?
– Veni pă dracu’, tovarăşu’ Dej. Io zic că-i p-propagandă.
– Ce propagandă, mă? A venit şi gata! Care propagandă?
– Cum care p-propagandă? Dă la ţărănişti, dă la leberali, dă la partidili reagţionare. Ce, aşa uşor să vine anu’ doo mii?
– Mă Nicule, tu eşti câteodată [...]

Citeste mai mult...