Patru ani ne-a încordat Nicuşor Mavrocordat

miercuri, iulie 11, 2018 12:38
Posted in category Istorie

Nicolae MavrocordatDupă veacuri şi veacuri de epoci greşite, profund nepotrivite cu vocaţia ascunsă a dârzului nostru popor, istoria românilor ajunge la un binemeritat liman: epoca fanariotă. Croită parcă anume pe măsura şi formele gintei balcanice, vremea domniilor greceşti a fost, într-un fel, un delicios fistic turcesc aşezat pe o aromată baclava latină. Secolul mandatelor din Fanar a trezit adâncimi de caracter uitate şi virtuţi aţipite sub graba eroismelor din trecut, redând libertate deplină noţiunilor de jaf, trădare, mişelie, crimă, hoţie, fals, uz de fals, bancrută frauduloasă şi sperjur.

Primul exemplar din seria fanariotă este Nicolae Mavrocordat, recidivist în activitatea de domn moldovean. După o scurtă tentativă monarhică în avanpremieră la Dimitrie Cantemir, Nicuşor părăseşte inspirat locul faptei, cu puţin înainte ca echipa de experţi ai Porţii să pună în practică ordinul de mazilire. Eşecul temporar nu l-a dezarmat, ci, dimpotrivă, i-a sporit credinţa în proverbul “Ce nu mă sugrumă mă-ntăreşte”. Campion absolut la lupte greco-române, Nicolae îşi elimină rapid toţi contracandidaţii români la domnie prin linguşeli libere în urechea sultanului. Trădarea marelui cărturar Dimitrie Cantemir îi zguduie padişahului toate iluziile turco-române. Pe acest teren fertil, vorbele mieroase ale lui Nicu şi pungile pline ale creditorilor lui greci îşi ating ţinta: comandantul suprem al semilunii cedează la baia de oportunism şi-l numeşte domnitor în Moldova.

Realizările lui Nicolae Mavrocordat pe tronul din Iaşi sunt puţine, dar ţepene. Pentru început, trebuie amintită piederea cetăţii Hotinului, cedată cu mare abilitate diplomatică protectorului otoman. Apoi, ţinutul înconjurător cetăţii are aceeaşi soartă, rotunjind posesiunile teritoriale turceşti din nordul Moldovei. Opera de donaţii teritoriale continuă cu abandonul judeţului Cernăuţi, partea din miazănoapte de Prut, unde, din complex tropical, otomanii ţineau neapărat să aibă pământ.

Măsurile de hăcuire a solului strămoşesc sunt secondate însă de manevre fiscale bine gândite, dictate atât de climatul economic complet pauper al ţării, cât şi de ameninţările cu moartea ale creditorilor din Fanar. În consecinţă, birurile curg cu fantezia unei lapoviţe, însoţite pe alocuri de ninsoare, grindină şi descărcări electrice. Totuşi, modovenii rezistă cu o – hai să-i zicem – încăpăţânare incredibilă, trăsătură pe care abia azi, când ne confruntăm cu ea la alegeri, o înţelegem.

Din fericire, mandatul lui Nicolae Mavrocordat ia sfârşit după patru ani. Mazilirea lui Ştefan Cantacuzino lasă liber tronul de la Bucureşti. Pentru meritele sale deosebite, Nicuşor primeşte firman de strămutare în Ţara Românească. Moldovenii răsuflă uşuraţi. Pe munteni în taie transpiraţia. (“Academia Caţavencu”, nr. 484/2001)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “Patru ani ne-a încordat Nicuşor Mavrocordat”

  1. Un fanariot de viţă a fost Mişu Racoviţă | A șaptea dimensiune says:

    februarie 3rd, 2019 at 16:02

    […] Patru ani ne-a încordat Nicuşor Mavrocordat […]

  2. Filosofia salvează datoria | A șaptea dimensiune says:

    februarie 3rd, 2019 at 16:14

    […] Patru ani ne-a încordat Nicuşor Mavrocordat […]

  3. Ignorând jena şi frica, domn e tot Grigore Ghica | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 20:55

    […] Patru ani ne-a încordat Nicuşor Mavrocordat […]

Adauga un comentariu