Paul Goma faţă cu Securitatea

miercuri, ianuarie 15, 2020 19:09

Paul GomaEste prezentat, mai jos, o selecţie din jurnalul lui Paul Goma. Pentru mai multe informaţii despre disidentul anticomunist, şi scriitorul, Paul Goma, intraţi pe site-ul https://www.paulgoma.com/.

Vineri, 23 ianuarie 2004:
… Tot deocamdată copiez aici microfişele securiştilor semnalaţi de Paniş că m-au avut în grijă părintească de-a lungul şi de-a latul anilor:

“22) Petre Mazilu – în 1972 era locotenent-colonel.
La 21 iulie 1972 primeşte o notă informativă în care sursa “Creju” oferă informaţii despre Paul Goma, pe care le-a obţinut de la Mihai Grama.”

Nu am auzit de Petre Mazilu – pentru că nici listaşii nu au precizat unde “lucra lucrătorul MAI”. Şi nici nu ştiu cine poate fi Mihai Grama – din moment ce numele nu e ghilimelizat, presupun că e nume adevărat. Oricum: la acea dată – 21 iulie 1972 – eu mă aflam în Occident – plecasem în jur de 15 iunie.

“30) Pintilie Gheorghe – în 1958 era general-locotenent, adjunct al ministrului Afacerilor Interne.
La 11 septembrie 1958 semnează decizia nr. 15.156 prin care fixează D.O. (Domiciliu Obligatoriu) lui Paul Goma pe timp de 36 luni în com. Lăteşti, raionul Feteşti, reg. Constanţa.”

Ia te uită! Însuşi Patiuşa, cel-cu-Foriş (apoi “cel-cu-mama-lui-Foriş”), cel-cu-Pătrăşcanu! Adevărat că doar a semnat – e-he, câte alte hârtii semnase el, cu aceeaşi mână cu care mânuia ranga de fier, cu aceeaşi mână cu care bea – din sticlă – votcă.

Nu am de unde să ştiu dacă bestia de Pantiuşa avea aceeaşi putere ca în anii 1946-1954 – probabil nu. Oricum, prin el s-a instalat teroarea NKVD-istă în România ocupată. El, “Bodnarenco Pantelei”, evreu din Tiraspol (nu-i cunosc adevăratul nume). Ca ajutoare, din 1944, i-a avut pe “Bucikov Valeriu”, evreu basarabean şi bulgarul Ivanciu. Serviciul condus de el avea şi rolul de a “confisca” şi de a transporta în URSS toate valorile găsite: tablouri, bijuterii, mobilă, cărţi rare – pe care punea mâna – mâna-dreaptă fiind şoferul “Mitea”. Era căsătorit cu “tovarăşa Anula” Toma (şi ea cu pseudonume), fost ministru al Comerţului, acuzatoare a lui Pătrăşcanu.
Ce să fac, acum: să mă laud că însuşi Pantiuşa s-a ocupat de mine? Da’ de unde! A semnat o hârtie printre zecile, sutele din acea zi-de-lucru.

În schimb (!) nu pot trecepe lângă faptul că, deşi pomenit la poziţia 33), Pleşiţă Nicolae nu apare ca… mult mai apropiat mie decât Pantiuşa. În ciuda faptului că numele lui Pleşiţă a fost “popularizat” de mine, prin Europa Liberă, în 1979, când am citit capitole bune din Culoarea curcubeului; în ciuda faptului că în multe texte i-a apărut, nu doar numele, ci capitole întregi (Soldatul câinelui); în ciuda faptului că însuşi Pleşiţă, la televiziune, în cartea lui de “memorii” a povestit cum mă bătuse el…

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu