Pe vremea când presa nu era cumpărată de PSD = ciuma roşie = Mafia, ziariştii erau pur şi simplu bătuţi

vineri, iunie 7, 2019 19:27

PSD“Minciuna este sufletul nepieritor al comunismului”, spunea filozoful şi scriitorul polonez Leszek Kolakowski. De aceea, urmaşii comuniştilor, mafioţii din PSD, au avut tot timpul reacţii violente faţă de presa neobedientă, faţă de ziariştii care avea curajul să vorbească despre hoţiile ciumei roşii. Mai ales când au fost la putere – şi PSD a fost la putere aproximativ 75% din timpul scurs după decembrie 1989, fie singuri, fie în diverse combinaţii – , ciuma roşie a făcut tot posibilul să pună căluş presei independente, să oprească răspândirea adevărului. Iată, mai jos, un exemplu din 2003, atunci când PSD = ciuma roşie = Mafia controla totul în România, iar salariile în sistemul bugetar erau atât de mici, raportate la puterea de cumpărare, încât pentru a cumpăra un calculator, de exemplu, trebuia să faci împrumut la bancă. Şi vorbim de un calculator modest, nu de ultimul răcnet în domeniu. Mă întreb dacă mafiotul puşcăriaş Adrian Năstase îşi mai aminteşte de faptul ca salariu mediu în învăţământ, în 2003, pe când era prim-ministru, era aproximativ 200 de dolari, adică vreo 800 lei în ziua de azi.

Dar haideţi să vedem cum luai bătaie de la mafioţii roşii sau oamenii lor prin 2003.

La Petroşani, bătaia e ruptă din R.A.H. (Regia Autonomă a Huilei) (era în 2003 – n.m.)

Ceafă, cap, rinichi şi coaste la bocanc a fost meniul oferit de doi profesionişti numitei Carmen Cosman, corespondentul României libere la Petroşani. Pentru că, în timp ce colega sa era servită, Marius Mitrache – corespondentul Evenimentului zilei – a căscat gura, a primit şi dânsul câteva rămăşiţe din festin peste figură şi spinare.

Acu’, din 1990, Petroşaniul a fost un loc fierbinte pentru ziarişti. Bătăuşii lui Miron Cozma au desfigurat câţiva ziarişti şi în propria urbe, nu doar la Bucureşti. Acum (era în 2003 – n.m.) este vorba de altceva. Nu mai e Miron Cozma (deocamdată).

Ziarista a fost ameninţată cu câteva zile înainte de eveniment de un grup de şmecheri locali ale căror afaceri ilicite le investiga. La discuţie asista şi avocatul pe care l-a angajat prefectul Serafinceanu (prefect PSD, se-nţelege – n.m.) în procesul contra ziaristei.

Folosirea violenţei fizice de către mafioţi locali împotriva ziariştilor înseamnă (însemna în 2003 – n.m.) că, în sfârşit, s-a maturizat şi la noi crima organizată, organizată de mafioţii din politică, bineînţeles.

Or, la Petroşani, dădaca mafiei hrănite din ţâţa Regiei Autonome a Huilei a fost – aşa cum scrie presa de ani de zile – prefectul Serafinceanu. Dacă azi (în 2003 – n.m.) o ziaristă este bătută ca să tacă, asta se întâmplă pentru că Parchetul are alergie la prefect (cam asta e justiţia după care plângeau mafioţii din PSD şi nu numai, în anii 2017, 2018, 2018, atunci când au măcelărit legile justiţiei pentru a scăpa de puşcărie şi a rămâne cu banii furaţi – n.m.). (“Academia Caţavencu”, nr. 607/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Pe vremea când presa nu era cumpărată de PSD = ciuma roşie = Mafia, ziariştii erau pur şi simplu bătuţi”

  1. Presa liberă a fost dintotdeauna duşmanul de moarte al mafioţilor neocomunişti din PSD | A șaptea dimensiune says:

    noiembrie 5th, 2019 at 9:51

    […] Pe vremea când presa nu era cumpărată de PSD = ciuma roşie = Mafia, ziariştii erau pur şi simp… […]

Adauga un comentariu