A șaptea dimensiune

Parveniţii capitalismului de cumetrie, adică pesediştii, au avut, şi au, o ură viscerală faţă de respectarea legii, faţă de respectarea drepturilor omului, în general. Aşa se face că, de-a lungul celor douăzeci de ani de capitalism bananier, neocomuniştii au încercat mereu să legifereze furtul proprietăţilor de către bolşevici, veniţi în România pe tancurile sovietice. În cel mai pur dispreţ faţă de valorile lumii civilizate, urmaşii clanului Ceauşescu, cu sprijinul securiştilor din PRM şi a altor rătăciţi în tranziţie, 10 ani au ţinut foştii proprietari la uşa tribunalelor, fie că aceştia solicitau o amarâtă de casă, din care au fost izgoniţi de bolşevici, fie proprietăţi mai importante. De abia după anul 2000, atunci când foştii comunişti s-au gândit că nu-i aşa rău să fie la braţ cu americanii în NATO sau cu britanicii în UE, au început să apară primele semne de respect al proprietăţii.

De exemplu, tovarăşii pesedişti ţipau din gură de şarpe, în 1999, că torţionarul sârb Miloşevici este bombardat de americani, durându-i undeva de masacrul de la Srebrenica, unde, în iulie 1995, au fost ucişi aproape 8.000 de bosniaci, mai ales bărbaţi cu vârste între 12 şi 77 de ani, al căror cadavre au fost aruncate în gropi comune. Acesta a fost, tovarăşi pesedişti, cel pe care-l apăraţi în 1999, prin Parlament şi pe la tembelizor. Din cauza acestei politici de aservire a României spaţiului slav, fără atacurile teroriste 11.09.2001, România nu era admisă prea curând în NATO. Revenind la problema proprietăţii, iată şi câteva legi introduse de tovarăşii lui Ilici Iliescu, prin care dreptul de proprietate devenea un moft. Legea 112/1995 punea piedică retrocedărilor, iar legea 10/2001 dădea la cap proprietarilor de imobile naţionalizate. România a plătit ani de zile, din bani publici, adică ai noştri, toate despăgubirile acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în perioada cât pesediştii se jucau de-a democraţia în România. Pentru binele României, acest partid bolşevico-mafioto-securist nu trebuie să mai guverneze niciodată în această ţară, care nu este numai a lui Vanghelie, Năstase sau Voiculescu.

Citeste si articolele:

• Sforarul roşu al capitalismului de cumetrie
• În 2008, prin presiuni, şantaj, trafic de influenţă şi ignoranţa ‘boborului’, au obţinut pesediştii mandate de parlamentari
• Pe neocomuniştii din PSD şi pe PNL-iştii roşii îi doare-n cot de rezultatele Referendumului din 2009
• Cum abordăm Politica şi care-i tariful
• Ce mai înseamnă România pentru “intelectualii” din Moldova kaghebistului Iliescu