Personaje care au contribuit la ascensiunea PSD = ciuma roşie = mafia: astăzi, Corneliu Vadim Tudor

sâmbătă, iulie 27, 2019 9:54
Posted in category Mass-media

Vadim TudorCineva acolo sus ne beleşte

Nu cred că mai e cineva dintre cei cu mintea-n Europa şi sufletu-n România care să nu realizeze (era în 2003 – n.m.) că Vadim este de 14 ani o chestiune de igienă naţională.

Cocoaşă a statului de drept, loc de dat cu capul al electoratului scos din minţi, diavol cu icoana-n braţe, colaborator al fostei şi actualei (era vorba de poliţia politică a regimului PSD, 2001 – 2004, n.m.) Poliţii politice, organizaţie paramilitară, poetul cuplului Ceauşescu, partid extremist, inculpat veşnic al Curţii Supreme de Justiţie, participant la lovituri de stat după ’89 (mineriadele V şi VI), maternitatea tuturor înjurăturilor, imunitatea cea mai imundă, Corneliu Vadim Tudor reprezintă toate astea la un loc, dar mai ales ruleta rusească a democraţiei româneşti.

Din fericire, până acum (era 2003 – n.m.), cocoşul s-a ţăcănit în gol de trei ori, în ’92, ’96 şi 2000. Marele atu al PSD-ului, exersat cu rânjită voluptate de către cel mai sărac dintre mafioţi la ultimele alegeri (cele din 2000 – n.m.), este că există ceva mai rău decât PSD-ul: PRM-ul!

Şansele ca glonţul să-mprăştie pe stadioane nu filele raportului de ţară, ci chiar creierii democraţiei româneşti au crescut, fatalmente. Sondajele (din 2003 – n.m.) în care PRM-ul este creditat cu 30% din opţiunile electorale au început să îngrijoreze nu numai Occidentul politic sau societatea civilă autohtonă, ci chiar şi pe cei mai vajnici dintre hoţi (cei din PSD – n.m.).

Paradoxal, deţinătorii pistolului nu sunt alegătorii (niciodată poporul nu e de vină), ci întreaga clasă de jucători perverşi de cazinou politic, fie ei liberali, ţărănişti sau social-democraţi, activişti jalnici, care făcând aritmetică electorală pe spatele celui mai dat în judecată cetăţean român, n-au făcut decât să întărească în faţa românilor convingerea că Vadim Tudor este inexpugnabil, că este “un tip al dracului”, că este cel mai bun prilej de “a băga mortu-n casă politicienilor”.

Şi fosta putere (regimul Emil Constantinescu – n.m.), care în diletantismul ei credea că aplicarea justiţiei în cazul lui Vadim “îl face erou” sau, conform principiului vaselor comunicante, “creşte electoratul PSD-ului”, şi actuala putere (PSD – n.m.), care flutură tuturor solidaritatea în faţa vadimizării dându-se, prin comparaţie, răul cel mai necesar, proiectând “salvator” chiar şi un ciolan ideologic de “uniune naţională” pentru a-şi securiza averile furate, sunt complice la ceea ce s-ar putea întâmpla în 2004: câştigarea alegerilor de către partidul unui dement sau, în cel mai fericit caz, aducerea României în postura Albaniei (era în 2003 – n.m.), adică de neguvernat. (“Academia Caţavencu”, nr. 621/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu