Personajele neocomunismului de dupa 1989: azi Trita Fanita

miercuri, decembrie 27, 2017 18:58
Posted in category Mass-media

Personajele neocomunismului de dupa 1989: azi Trita FanitaTriţă Făniţă: miliardar, securist sau disident?

Aceasta-i întrebarea. Până la răscoala din 1989, Triţă tace mâlc şi, când împuşcăturile contenesc, descoperă brusc că, de fapt, este anticomunist prin capitalul pe care i-l dăruieşte o soră multimilionară ţinută la secret … într-un cont din America. Zace postrevoluţionar în umbra “Afacerii President”. La suprafaţă iese doar coada de peşte a lui Petre Roman şi franţuzistul Lucian Cornescu Ring, preşedintele “Titel Petreştilor” mioritici. Lecuit de găinării ringoide, face cărţile agrarianului Surdu şi inventează expresia democrată a ţăranului mioritic – PDAR. Îşi rezervă rolul secund de vicepreşedinte, dar trage permanent de sforile de care este agăţat vârful piramidei. Concomitent cu afacerea politică, scoate din buzunarul de la vestă cenuşa vechiului Agroexport, asupra căreia suflă discret făcând să apară occidentalul sediu al noului Agroexport, pe care-l dotează cu aparatură specială de la butoanele căreia se poate manipula chiar şi pe întuneric Ministerul Agriculturii. Încercând să dea o lovitură guvernului Roman, îi aliniază la start pe demisionaţii Vătăşescu, Zisu şi Stolojan, plănuind împreună cu ei o întreprindere particulară de comerţ exterior ce urma să fie botezată SPACE-2000. Puişorul de Agroexport moare însă din faşă din cauza nepotrivirii de caracter a partenerilor.

Financiar de geniu sau cacealmist de mare clasă, Triţă Făniţă este, orice s-ar spune, un jucător de talie planetară, de la care surzii şi mischii pot învăţa cu brio cum se palmează magistral grăunţa verde, dar şi cum şi când trebuie declanşată criza grâului.

Considerat un mare specialist în comerţul cu cereale şi în timpul dictaturii lui Ceauşescu, Triţă Făniţă a intrat în vizorul Securităţii. În anii 1970 – 1971 a fost verificat informativ în vederea tragerii la răspundere conform Legii 18, pentru veniturile sale ilicite. Pe atunci, marele cerealist deţinea o vilă şi dorea să mai achiziţioneze două apartamente în Bucureşti şi o casă la Breaza. Dosarul de urmărire mai conţinea şi informaţii conform cărora, în calitate de director general al Întreprinderii Romagricola şi de secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Industriei Agroalimentare, Triţă Făniţă ar fi favorizat o firmă americană prejudiciind statul român cu 776.000 lei şi 544.000 dolari şi că deţinea în străinătate un cont personal nedeclarat de 250.000 dolari. În baza acestor acuzaţii, geniul speculaţiilor la bursele de cereale a fost destituit din toate funcţiile. Salvarea a venit din partea unor membri marcanţi din Partidul Comunist, unşi de Triţă Făniţă cu babane cadouri.

Din umbră a fost ajutat şi de şefii DIE care au mirosit că este un peşte gras. Apărat de DIE împotriva Securităţii interne, Triţă Făniţă s-a îndeletnicit şi cu afaceri oneroase prin licitaţiile de grâu de la Hamburg.

Necazurile protejatului DIE reapar în 1978 când Cancelaria CC a PCR a aprobat ca UM 0920 să efectueze operaţiuni valutare la bursele de cereale prin Agroexport, întreprindere condusă la acea dată de Triţă Făniţă. Pentru atragerea în afacere, marele cerealist a fost din nou şantajat cu Legea 18. Între timp, fără să ştie de operaţiunile speciale valutare în care era implicat Triţă Făniţă, Securitatea internă reia verificarea informativă, pentru a dibui sursele veniturilor sale considerate la acea vreme exorbitante. Intrând pe fir, DIE îi aminteşte şefului Agroexport că, dacă îşi ia mâna de pe el, Securitatea internă îl bagă rău la apă. Strâns cu uşa, Triţă Făniţă promite că DIE va câştiga din afacere 900.000 dolari.

Cu doar câteva zile înainte de a se afla că Ion Mihai Popa (coordonatorul operaţiunii de şantajare a lui Triţă Făniţă) dezertase, contul DIE de la BRCE se umflă cu banii promişi. Pentru a obţine cei 900.000 dolari, Triţă Făniţă a diminuat câştigul gospodăriei de partid din operaţiunea comercială cu grâu pentru care fusese angajat cu 0,9 procente.

Pentru a scăpa de Securitate, Triţă Făniţă s-a plâns lui Cornel Burtică care, îngropat în cadouri, dispune exonerarea marelui cerealist de orice acuzaţie de afacerism. Ba, mai mult, Burtică îl propune şi pentru funcţia de ministru adjunct al Ministerului Comerţului Exterior şi al Cooperării Economice Internaţionale. Totuşi, Securitatea nu a cedat, continuând să-i facă necazuri până în decembrie 1989. După revoluţie, Triţă Făniţă revine la cârma Agroexport. Comutat non stop la toate bursele de cereale din lume, Triţă Făniţă continuă afacerile cu grâne pe picior mare. Îndeletnicindu-se şi cu politica, absolut necesară în ziua de azi la realizarea marilor tunuri financiare, geniul speculaţiilor la bursa de cereale intră des în vizorul presei care încearcă să-i descâlcească dubioasele afaceri. În acest material, nu vom ocupa de o afacere inedită, desfăşurată după ce Triţă Făniţă a devenit membru marcant al PD (Partidul Democrat).

La finele lui 1996, Banca Agricolă – Filiala Caracal aprobă un credit cu dobândă subvenţionată de 9.480 milioane lei societăţii SUINPROD Caracal, credit ce trebuia folosit numai pentru achiziţionarea de porumb necesar furajării animalelor, rambursarea făcându-se în 6 rate lunare. Printr-un contract de mandat, SUINPROD împuterniceşte firmele lui Triţă Făniţă, AGROEXPORT şi SILOZ PORT CONSTANŢA, să cumpere şi să-i livreze, până la 31.01.1997, 5500 tone porumb, acordând în avans suma de 2.291.044.000 lei. Până la data expirării contractului, Triţă Făniţă încalcă înţelegerea, livrând numai 1035 tone, grosului de 4.473 tone punându-i-se cruce. Suma de 1.614.820.000 lei (vechi; 1 leu actual = 10.000 lei vechi; n.m.) a rămas nejustificată la dispoziţia AGROEXPORT, cu toate că SUINPROD n-a primit întreaga cantitate de porumb. Colac peste pupăză, contractul stipulează un preţ de cumpărare de 550 lei/kg, iar livrarea, conform documentelor, s-a făcut la 650 lei/kg. Întrucât nu s-a executat în totalitate contractul de mandat, Banca Agricolă – Filiala Caracal a solicitat SUINPROD diferenţa de dobândă subvenţionată (la dobânda pieţii) şi dobânda penalizatoare, respectiv 509.509.258 lei plus 764.669.944 lei.

Cercetările efectuate de organele de poliţie şi Corpul de Control al prim-ministrului au stabilit că ţeapa dată de Triţă societăţii din Caracal este de 2.889.003.202 lei. Potrivit Ordonanţei Guvernamentale nr. 7 din 1996, în baza căreia s-a luat creditul subvenţionat, în depozitul firmelor lui Triţă trebuiau să se afle cele 5500 tone de porumb care urmau să treacă în custodia SUINPROD. La data încheierii contractului de mandat, între cele două unităţi nu se întocmiseră documente din care să rezulte existenţa cantităţii de 5500 tone porumb în depozitele AGROEXPORT şi SILOZ PORT şi preluarea acesteia în custodia SUINPROD. În urma anchetei poliţiei, a rezultat că, pentru a încasa bani, societăţile lui Triţă au întocmit profacturi fără a avea fundamentul de bază, respectiv existenţa în depozite a porumbului facturat. Cu toate acestea, SUINPROD solicită Băncii Agricole – Filiala Caracal să dispună plata sumei de 2.271.500.000 lei către AGROEXPORT şi SILOZ PORT CONSTANŢA cu menţiunea că a preluat în proprietate 3136 tone porumb. Banca Agricolă a refuzat rambursarea acestei sume întrucât SUINPROD nu a prezentat documentele necesare. Poliţia a stabilit că au fost întocmite documente în custodie fictive pe baza cărora Banca Agricolă a fost indusă în eroare, virând, până la urmă, suma de 2.291.044.000 lei în contul lui Triţă.

Uitând de ţeapa de 3 miliarde lei, conducerea SUINPROD CARACAL încheie un contract de comision cu AGROEXPORT şi PORT SILOZ CONSTANŢA. Obiectul contractului era achiziţionarea de porumb din Ungaria în cotrapartidă cu carne de porc. Preţul de cost stabilit conform înţelegerii a fost de 954 lei/kg, iar prin derularea contractului s-a ajuns să se plătească 1475 lei/kg, în timp ce oferta pe piaţa românească era de 700-800 lei/kg. Triţă şi-a încasat bine-mersi comisionul, cu toate că prejudiciul SUINPROD a fost de 1.783.577.966 lei.

Cam aşa a făcut avere Triţă Făniţă: prin furt şi înşelăciune. Toate aceste pagube au fost suportate, până la urmă, de bugetul de stat, adică de noi toţi. (“Academia Caţavencu”, nr. 392/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu

Ro2.ro