Realităţile sistemului educaţional din România

duminică, ianuarie 4, 2009 10:12
Posted in category Educatie

Casa, gradina, Caruntu Elena, Tataraseni

  • Situaţie ruşinoasă! Ministrul Educaţiei nu ştie să rezolve o problemă de clasa a VII-a
    Liviu Pop, profesor de matematică, a fost provocat de jurnalişti să rezolve o problemă primită de elevii de clasa a VIII-a la Evaluare naţionala la matematică. După ce a spus iniţial că subiectele sunt uşoare şi le-a rezolvat, a declarat apoi că nu a văzut problemele.
    Ministrul ar fi trebuit să calculeze numărul fetelor dintr-o clasă, calculat în funcţie de numărul băieţilor. Răspunsul corect era 16 fete. Problema era următoarea:
    “Într-o clasă sunt 26 de elevi. Dacă din clasa ar pleca două fete şi trei băieţi, atunci numărul fetelor ar fi egal cu dublul numărului băieţilor. Determinaţi numărul fetelor din clasă”.
    „Fete plus băieţi este egal cu 26. Nu? Că aşa trebuie. Şi ce spune, că pleacă câte fete? Că nu mai ştiu. Şi ce se întâmplă după ce pleacă? Faceţi sistemul de ecuaţii pe care îl face şi un copil de clasa a III-a”, explică ministrul Pop. (Sursa)
  • Pe unul din cele mai accesate bloguri din România (https://www.sebastianbargau.ro/) există postarea
    Dacă aţi putea, ce aţi schimba la sistemul de educaţie actual?
    . Iata o propunere de dezbatere mai mult decat interesanta. Nu am citit toate comentariile, dar haideti sa vedem cum se poate face indoctrinare prin intermediul invatamantului. Ceea ce nu ar trebui sa se intample. Iată câteva situaţii de spălare a creierelor (prezentate în 1977 de Olivier Reboul):

    1. A preda o doctrină dăunătoare. De exemplu, a inocula copiilor ura sau dispreţul faţă de o anumită rasă, etnie sau clasă socială (comunismul, de exemplu, promova ura de clasa).
    2. A utiliza învăţământul pentru a propaga o doctrină partizană. Ceea ce s-a făcut cu sârg în “epoca de aur”.
    3. A învăţa fără a înţelege ceea ce trebuie înţeles.
    4. Utilizarea în predare a argumentului autorităţii. “Toată lumea crede asta”, deci trebuie să credem şi noi, este un tip de argumentaţie folosit, din păcate, şi astăzi în anumite şcoli.
    5. A preda plecând de la prejudecăţi. Prejudecăţile rasiste sau naţionaliste au făcut şi fac rău societăţii umane.
    6. A preda plecând de la o doctrină ca şi când ea ar fi singura posibilă.
    7. A predă ştiinţific ceea ce în fapt nu este.
    8. A nu preda decât fapte favorabile unei anumite doctrine.
    9. A falsifica faptele pentru a etala o anumită doctrină.
    10. A selecţiona în mod arbitrar conţinutul unui program de studiu.
    11. A exalta în învăţământ o anumită valoare în detrimentul altora.
    12. A propaga ura prin învăţământ
    13. Impunerea unei credinţe prin violenţă. (Cum ar fi violenta de limbaj a unor radicali ortodocsi, atunci cand se propune eliminarea religiei ca obiect de studiu in scoli, religia putand fi studiata exclusiv la biserica).
  • Cum se face propagandă politică în şcoală
    1 iunie este Ziua copilului în România (în Japonia este 5 mai, în Argentina a doua duminică din luna august, conform Wikipedia). Dacă a fost 1 iunie 2009, 2010 sau 2011, nu prea s-a întâmplat mare lucru prin şcoli, în privinţa cadourilor primite de copii. O ciocolată de la doamna învăţătoare sau dirigintă, din salariul ‘imens’ oferit de populaţia plătitoare de taxe şi impozite şi cam atât. În anul 2012 însă, cu o săptămână înainte de alegerile locale, 1 iunie a devenit prilejul pentru candidaţii la fotoliul de primar să-şi arate mărinimia. Şi aceasta în şcoală, chiar dacă gesturile politice sunt interzise în scoală. Mai mult, chiar în timpul orelor de curs. Adică ce dacă profesorul are un proiect de lecţie, în care fiecare minut este important. Dacă USL-ul sau Mişcarea pentru Botoşani (PDL-ul şi prietenii) au de dat cadouri copiilor, în speranţa că părinţii îi vor vota, poate să-i oprească cineva? Unii naivi ar spune că directorul. Fals, dragi prieteni, directorul este numit politic, aşa încât are tot interesul să-şi ajute prietenii din partid sau să nu pună beţe în roate adversarilor, deoarece niciodată nu se ştie. Desigur, dacă-i întrebi pe cei implicaţi vor spune cât s-au gândit ei la copilaşi, cum au aşteptat ei să facă un bine dezinteresat. Wau! Dar pe 1 iunie 2011 unde erau? Dar în februarie 2012 unde erau? Uite-aşa cumperi voturi: folosind şcoala ca loc pentru cadouri electorale.Personajele de mai sus sunt cât se poate de reale. Nu le dau numele pentru siguranţa persoanei mele.
  • Poveste din Republica Securistică România
    A fost odată, ca nicioadată, printr-o comună din judeţul Botoşani, la 18 ani de la mineriada sângeroasă a mutrelor negre dirijate de IliciKGB, un scrutin electoral. Rezultatul lui: primar PDL-ist, consilieri PSD, PNL, PDL. După trei ani, adică în 2011, justiţia dă verdictul: primarul pedelist a fost turnător la Securiate. PDL-ul, firesc, îl exclude dintre membrii de partid. Atunci primarul trece la mama securiştilor, adică la USL. În tot acest timp, se mai produc mişcări de trupe în rândul consilierilor, adică foştii liberali trec la PDL, iar pedeliştii la USL. Curat-murdar, coane Fănică!, vorba marelui Caragiale. Şi ajungem în 2012, sfârşit de martie. În acea localitate, normal, există şi o şcoală. Directorul în funcţie, în martie 2012, era un apropiat al primarului, cel care, sper că nu aţi uitat, devenise între timp uselist. Aşa încât, conducerea pedelistă a Inspectoratului Şcolar Judeţean hotărăşte să-l schimbe pe respectivul director după numai DOUĂ luni de mandat. Un fel de Mircea Geoană local. Deşi în acea şcoală existau profesori titulari, posesori de grade didactice, este preferată o doamnă educatoare, aceasta având un atu important în Republica Securistică România: era şi este consilier local din partea PDL. Ce contează studiile, nu? Vorba unui alt director de pe aici, numit tot de PDL: “Şi ce dacă are grade didactice, nu înseamnă că-i mai bun.”. Aşa-i, stimabile, cei mai buni sunt numiţi de partid: PDL sau USL.Personajele de mai sus sunt cât se poate de reale. Capacitatea de a face rău a unor indivizi de pe aici este, însă, foarte mare. De aceea, nu apar cu nume şi prenume, plus localitate. Dacă nu se mai mişcă nimic pe acest site, să ştiţi c-am păţit ceva datorită dezvăluirilor de pe site. În cătunele Republicii Securistice România nu te apără nimeni. Dimpotrivă, eşti ucis zilnic de ortodocşii creştini (hă, hă, hă), cei care vor să facă rău, dar să nu ştie nimeni. Pe ziariştii din Bucureşti, de exemplu, îi apără renumele şi colegii de breaslă. În provincie, este teritoriul baronilor din educaţie, politică etc. Respiri datorită lor. Nu ai intrat într-o gaşcă, ai o viaţă grea. Dar despre acest subiect într-o altă postare.
  • România este plină de hoţi, infractori în general, de indivizi incapabili să înţeleagă în mod corect realităţile deceniului al II-lea, din mileniul al III-lea şi pentru că sistemul educaţional din România nu-şi face treaba. Inaugurăm aşadar, dragi prieteni ce ajungeţi pe acest site, o nouă rubrică în care veţi citi informaţii şi constatări despre învăţământul din România, de la cineva din interiorul sistemului. În această rubrică, veţi găsi răspunsuri la posibile întrebări precum: cum poţi ajunge la liceu fără să ştii nici măcar alfabetul sau tabla înmulţirii, cum se face apologia comunismului în şcolile României de azi, de ce există violenţă în şcoală şi în afara ei, de ce sistemul educaţional este un sistem corupt, cum se face propagă ideile politice în şcoli, deşi propaganda politică este, teoretic, interzisă, cum timp de 23 de ani nu s-au schimbat decât foarte puţine lucruri în sistemul educaţional, cum se face îndoctrinarea prin acest sistem, cum sunt promovate nulităţi în posturi de conducere, cum sunt fraudate masiv examenele de absolvire a ciclurilor de învăţământ etc. Dincolo de un profesor dintr-o mie care face sex cu elevele sau o profesoară din 10.000 care mai loveşte vreun copil, fapte singulare, totuşi, sistemul educaţional din România plasează această ţară în coada clasamentului din cu totul alte motive, o parte fiind enumerate în întrebările de mai sus. Precum un sistem mafiot ce nu-şi ejaculează oamenii, din sistemul educaţional din România pleacă doar cei cu abateri foarte grave şi nici într-un caz nulităţile, corupţii, deformatorii de generaţii etc. Ori, mult mai grav este ceea ce produc aceştia, vedem cum arată generaţiile de azi, cu excepţia vârfurilor, decât cel care, într-un moment de rătăcire, face o greşeală şi ţine prima pagină a presei. Lor şi numai lor, adică celor care, gândind prost sau deloc, le convine de minune un sistem anchilozat şi păstrat intact de la regimul comunist, le datorăm multe din relele de azi, inclusiv regretul după dictatura roşie din România. Lor şi numai lor le datorăm absenţa conştiinţei naţionale la noile generaţii. Lor si numai lor le datorăm decalajul imens între ceea ce se studiază în şcoli şi ceea ce se produce în societate. Este uşor, pentru sindicatu’ lu’ Peşte prăjit, să găsească un singur om vinovat, precum Daniel Funeriu, dar să ignore mocirla umană care populează sistemul. Fiţi cu ochii pe această rubrică dacă sunteţi preocupaţi de educaţia din România. Vor fi ‘poveşti’ mai mult decât interesante.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

9 Responses to “Realităţile sistemului educaţional din România”

  1. Povestile nemuritoare ale Matematicii (III) | A șaptea dimensiune says:

    iulie 3rd, 2015 at 16:01

    […] Realitatile sistemului educational din Romania […]

  2. Evaluarea Nationala 2015, pe noi culmi PeSeDiste | A șaptea dimensiune says:

    iulie 9th, 2015 at 11:34

    […] Realităţile sistemului educaţional din România […]

  3. Cum ajung analfabetii sa aiba diplome in Romania | A șaptea dimensiune says:

    august 21st, 2015 at 11:44

    […] Realităţile sistemului educaţional din România […]

  4. Cum sunt promovati analfabetii in scolile din mediul rural | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 20th, 2016 at 18:44

    […] Realităţile sistemului educaţional din România […]

  5. Cum ne-a condamnat Romania rurala la neocomunism | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 22nd, 2016 at 13:12

    […] Realităţile sistemului educaţional din România […]

  6. La Evaluarea Nationala 2016, subiectul de matematica, s-a gresit un enunt | A șaptea dimensiune says:

    iunie 29th, 2016 at 18:29

    […] Realităţile sistemului educaţional din România […]

  7. Ministrul Marius Bostan despre Educatie, in Romania anului 2016 | A șaptea dimensiune says:

    iunie 30th, 2016 at 13:04

    […] Realităţile sistemului educaţional din România […]

  8. Invatatul nu inseamna nimic in Romania PeSeDista | A șaptea dimensiune says:

    iulie 3rd, 2016 at 12:07

    […] Realităţile sistemului educaţional din România […]

  9. 42% dintre romani cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului | A șaptea dimensiune says:

    iulie 11th, 2016 at 16:39

    […] Realităţile sistemului educaţional din România […]

Adauga un comentariu