Presa liberă – duşmanul de moarte al gorilelor lui Ion Iliescu: minerii

miercuri, martie 25, 2020 9:02

Iliescu, mineriadaMinerii din Valea Jiului, dirijaţi de oamenii Securităţii comuniste, au stins lumina civilizaţiei, progresului şi bunăstării în România. Oamenii întunericului, cei mai mulţi analfabeţi cu puţine clase, veniţi de prin cătunele Olteniei şi Moldovei, abrutizaţi de aburii alcoolului, au făcut posibilă ascensiunea mafiei lui Ion Iliescu şi acapararea României de foştii comunişti şi foştii securişti.

De altfel, în lucrările istoricilor care s-au ocupat de problema KGB-ului rusesc, minerii ocupă un loc aparte: de forţă rapidă de intervenţie, la dispoziţia KGB-ului criminal. Nu este aşadar de mirare că un fost KGB-ist, Ion Iliescu (racolat de KGB, atunci când era student la Moscova), să folosească minerii pentru a teroriza România.

Evident, criminalul Ion Iliescu a preferat să nu discute cu “golanii” din Piaţa Universităţii, în iunie 1990, ci să aducă minerii “salvatori” pentru a “face ordine”. Rezultatul acelui gest criminal este evident astăzi: 10 milioane de români plecaţi din ţară şi apariţia mafioţilor roşii, care au furat tot în această ţară.

Haideţi să vedem cât de “iubită” era presa liberă de către oamenii întunericului din Valea Jiului, prin 2004, în guvernarea criminală a haitei PSD-iste.

Secrete de famiglie

De când n-au mai venit pe la Bucale, minerii din Valea Jiului au uitat cum se procedează cu cetăţenii care lucrează cu litera.

Dacă înainte, cum vedeau pe cineva cu un pix după ureche, cum îi aşezau o bâtă după cealaltă ureche, iată că acum (era aprilie 2004 – n.m.) reprezentanţii muncitorimii din Valea Jiului trec printr-o criză de soluţii.

De exemplu: la cererea publicaţiilor Săptămâna Văii Jiului şi Gazeta Văii Jiului de a li se da informaţii privind deplasările angajaţilor Companiei Naţionale a Huilei (CNH) în ţară şi străinătate, conducerea a preferat să spună că datele cerute sunt secrete de serviciu, când putea foarte bine să răspundă civilizat printr-un fax în cap şi-un pumn la ficaţi.

Dan Codrea, director al primei publicaţii (era 2004 – n.m.), şi Cătălin Docea, redactor-şef al celei de-a doua, au dat CNH în judecată, în baza legii accesului la informaţii de interes public, şi într-o primă fază chiar au reuşit să câştige procesul.

CNH a apelat în continuare tot la braţul legii, deşi braţul cu târnăcop al companiei fremăta de dorul unei ţeste tupeiste. Alegerea n-a fost tocmai lipsită de inspiraţie, căci, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, Curtea de Apel Timişoara a dat la final câştig de cauză CNH. Adică a considerat că deplasările angajaţilor companiei sunt secrete de serviciu – cam cum au fost şi deplasările alea în grup la Bucureşti, doar că atunci era vorba de secretele Securităţii comuniste. (“Academia Caţavencu”, nr. 644/2004)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu