Prin padure, prin poieni, turcii vin la Razboieni (II)

joi, august 31, 2017 11:01
Posted in category Istorie

Batalia de la RazboieniSituaţia era, care va să zică, grea. Cântărind-o bine, Ştefan cel Mare ajuns la aceeaşi concluzie. O scurtă recapitulare, efectuată în ziua de 2 iulie 1476, i-a adus aminte domnului că Mehmed al II-lea face vama la Isaccea, pregătit să bage-n ţară peste 200.000 de şoferi de tir cu arcul, costumaţi în zale. Culmea coincidenţei, exact în momentul acela, Eminek Mîrza, şeful minorităţii tătare de dincolo de Nistru, efectua o vizită de lucru în satele răzăşeşti din Moldova.

În condiţiile astea, lui Ştefan i s-a pus pata, după care i-a zis lui Şendrea: “Bă, Şendreo, bag di samî cî ghiavolii aşeia di tatari ni-o pălit tare crînşen la chivernisalî. Ţîni tu di şasi la turci, cî io mă repăd oleacî la dânşii, pînî nu pleacî.”

Şi lăsându-şi pedestrimea în mâinile necunoscutului Şendrea, voievodul a invitat cavaleria la un galop de sănătate pe urmele calmîcilor întârziaţi de bagaj.

Estimp, Mehmed se afla cu întreg aliotmanul pe drumul naţional nr. 1 care unea, pe vremea aia, Romanul cu Neamţul. Văzând că ajutoarele promise de Occident au avut soarta celor din 1990, adică au dispărut pe drum, iar turcii nu mai puteau fi amânaţi la infinit – doar vorbise cu oamenii ăia – Ştefan se pregăteşte de bătălia decisivă. Prin urmare, de comun acord cu ecosistemul zonei, câmpul de luptă este ales pe un deal numit Valea Albă, loc – dacă nu prielnic unei obscure victorii, cel puţin favorabil unei magnifice înfrângeri. Totuşi, cu câteva clipe înaintea primei năvale, acest gând nu circula prin mintea nici unui moldovean.

La 25 iulie 1476, armata lui Mehmed a fost aşadar atacată printr-o oarecare surprindere la Valea Albă. Cum însă surprinderea se referea mai degrabă la tupeul micii grupe de căciulari decât la surpriza propriu-zisă, otomanii s-au văzut nevoiţi să sfideze linia victorioasă a baladelor moldoveneşti şi să înfrângă fără probleme impetuosul team al plăieşilor. Printr-o minune de capă, spadă, bardă şi galop, Ştefan însuşi a reuşit să se salveze din vălmăşagul aprigei încleştări. Una peste alta, la ivirea zorilor, Mehmed putea considera experienţa de la Valea Albă – Războieni, cum au numit-o exegeţii – o izbândă rezonabilă, bună de arătat electoratului din Stambul de ziua dictaturii. În plus, Moldova fusese repusă cu botul pe labă, pârjolită, jefuită şi cu banii luaţi. Nimic nu mai părea că rămăsese de făcut. Dar exact când padişahul îşi murmura încântat în barbă aceste cuvinte: “nimic nu mai rămăsese de făcut”, Ştefan, mări, ce-mi făcea? Păi, el din buciume suna, oastea iute aduna şi din codri, trecători, sărea pe năvălitori. Aşa se face că, de la Războieni la vale, pe drumul de retragere, copiii lui Allah s-au lăsat fugăriţi de fiii Vrîncioaiei, de Hatmanul Arbore, de Clucerul Moghilă şi de Daniil Sihastrul, şi-or mai fugi şi astăzi dacă nu cumva au obosit. (“Academia Caţavencu”, nr. 371/1999)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

4 Responses to “Prin padure, prin poieni, turcii vin la Razboieni (II)”

  1. La Bobilna, pe-o carare, cu maciuce si topoare | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 20th, 2017 at 15:55

    […] Prin padure, prin poieni, turcii vin la Razboieni (II) […]

  2. Radu-i domn si e barbat, si-a pus turci la afumat | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 21st, 2017 at 19:58

    […] Prin padure, prin poieni, turcii vin la Razboieni (II) […]

  3. Arta jupuirii | A șaptea dimensiune says:

    noiembrie 16th, 2018 at 19:43

    […] Prin padure, prin poieni, turcii vin la Razboieni (II) […]

  4. Galceava inteleptului cu fel de fel de lume | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 23rd, 2019 at 7:25

    […] Prin padure, prin poieni, turcii vin la Razboieni (II) […]

Adauga un comentariu