PSD-iştii tineri la fel de mafioţi ca cei bătrâni
luni, aprilie 13, 2020 7:41Dinozaurii brăileni pleacă, baronii tineri vin
Ah, viaţă, cum eşti tu?! Cum îl faci pe prieten să îi înfigă prietenului pumnalul în şale, pe la spate! Cum distrugi tu cele mai adevărate amiciţii!
Poveştile relaţiilor frânte dintre Cosmin Guşă şi Adrian Năstase sau dintre Ion Iliescu şi Petre Roman sunt mici copii pe lângă telenovela iscată (în 2004 – n.m.) la Brăila între primarul PSD Anton Lungu şi senatorul PSD Viorel Balcan.
Cei doi nu mai sunt împreună. Şi ce buni prieteni fuseseră! În Brăila se ştie cum pornise povestea lor: prin anii ’80, când Lungu era secretar PCR (Partidul Comunist Român – n.m.) al judeţului şi se afla într-un control de rutină să vadă cum îndepărtează zăpada proletarii, pe o stradă din oraş erau mai mulţi angajaţi de la Drumuri şi Poduri care dădeau la lopată. Lungu a tunat: “Bă, unde e şefu’ vostru?”. Ingineraşul Balcan Viorel, şeful de echipă, lopăta alături de subordonaţi ca să se încălzească. Lui Lungu i-a plăcut chestia şi l-a propulsat în funcţia de director la Drumuri, de unde după ’89 a ajuns senator.
Anii au trecut, braţ la braţ cei doi au ajuns în PSD şi în fruntea banilor. De săptămâna trecută (era aprilie 2004 – n.m.), însă, relaţia lor s-a sctricat. În toamna lui 2003, Balcan spunea că PSD “nu are unm alt candidat mai bun şi mai credibil decât Anton Lungu”. O dată cu primăvara lui 2004, Balcan a ajuns la concluzia că vrea el postul de primar şi că bătrânul Lungu trebuie scurtat de cap. Balcan a început să spună că Lungu nu mai iese bine în sondaje.
Ca urmare, ia uitaţi ce a început să zică primarul PSD Lungu despre senatorul PSD Balcan, într-un comunicat de presă: “Inactivitatea baronului local, somnolenţa intelectuală şi politică, vocabularul suburban, foarte bine cunoscut de toţi, vrea să le transfere la Primăria Brăila în calitate de viitor primar.”
Aşa că pesediştii locali stau (stăteau în 2004 – n.m.) şi aşteaptă ca sus de tot să se limpezească apele. Pentru că aşa, fără indicaţii de la vârf, nici nu ştiu cu cine să ţină: cu un senator cu profil promiţător de baron local sau cu un dinozaur comunist ce are pat la primărie, unde doarme în pauza de prânz. (“Academia Caţavencu”, nr. 645/2004)