Banii din conturile Securitatii au ajuns la Dan Voiculescu (II)

marți, septembrie 23, 2008 17:57
Posted in category Mass-media

Dan VoiculescuRaportul Armaghedon: Media (II)

Totusi, pana acum, cu exceptia a doua documente, nu am avut acces nici la documentele cerute si nici la vreunul din membrii familiei. Banca Romana de Comert Exterior In stadiul de inceput al discutiilor in cadrul echipei noastre, a devenit clar ca o cooperare deplina din partea BRCE este necesara si importanta pentru evolutia ulterioara a acestei anchete. Mai mult, in intalnirea noastra cu reprezentanti ai Bancii Mondiale, rolul acestei banci romanesti a
8
fost discutat si in consecinta a devenit un proiect prioritar. La 12 aprilie 1990 am avut o intalnire cu vicepresedintele bancii, pentru a discuta diverse chestiuni referitoare la 9 din cele 33 de proiecte. Ni s-au pus la dispozitie cateva informatii in cursul acestei intrevederi. Am fost asigurati ca informatiile care nu erau imediat disponibile ne vor fi furnizate in scurt timp. Pentru a asigura o comunicare clara, am pregatit o scrisoare datata 13 aprilie 1990, care includea o solicitare generala de informatii ce cuprindea referiri la conturile CRESCENT, Carpati si ale Securitatii. O scrisoare similara a fost ulterior trimisa la 18 aprilie 1990 catre consilierul juridic-sef al bancii, iar la 25 aprilie 1990 Charles Smedmor a avut o intrevedere cu directorul general pentru operatiuni internationale, tot pentru solicitarea de informatii stabilite anterior. In ciuda eforturilor echipei si a promisiunilor din partea bancii, conform carora informatiile vor fi furnizate pana la 15 mai 1990, aceste importante informatii de la BRCE nu ne-au fost puse la dispozitie. Totusi apreciem colaborarea din partea Bancii Anglo-Romane din Londra, Anglia. CRESCENT Commercial & Maritime Aceasta companie presupusa a fi straina (detinuta de straini), a devenit subiectul principal al eforturilor noastre de ancheta ca rezultat al informatiilor pe care le-am obtinut cu succes in Romania, prin intervievare. Aceste informatii astfel obtinute au fost completate de catre noi cu eforturi de cercetare in afara Romaniei, referitor atat la strangerea de acte doveditoare suplimentare, cat si la intervievarea altor persoane. Ancheta a reusit datorita intervievarilor conduse pe parcursul unui numar de zile de catre domnul Stamler. Un reprezentant al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei a fost de acord in cele din urma sa puna la dispozitie dosarul referitor la aceasta companie. Ulterior, alte informatii au fost obtinute de la diverse surse publice, si alte persoane, care in prezent locuiesc in afara Romaniei, au fost intervievate, inclusiv persoana care pretinde ca este acum proprietar al acestei companii. In timp ce problema s-a rezolvat cu succes din punctul de vedere al cercetarilor, este foarte clar ca procedura de actionare in Justitie la tribunalele din Bucuresti a ramas nerezolvata pana astazi. Pana cand aceasta chestiune esentiala nu este rezolvata, devine dezavantajos sa continuam strangerea de dovezi pentru ca neaducerea cazului in justitie duce la pierderea avantajului in acest caz, lucru ce confera partii adverse un avantaj psihologic pentru ca dezvaluie o fisura in echipa noastra. Nu are sens sa continuam ancheta pana cand nu se clarifica strategia juridica si se stabileste o directie de actiune, care sa permita ca dovezile sa fie prezentate justitiei eficient si in timp util. Trebuie sa ne reluam ancheta asupra CRESCENT Commercial cat de curand posibil, dar numai daca echipa se va bucura de sprijinul si angajarea deplina a Guvernului Romanei. Persoana care a fost subiectul interviului luat de catre domnul Stamler a indicat ca el considera ca echipa este lipsita de sprijin guvernamental, dat fiind ca aceasta nu a putut intra in posesia anumitor documente, care sunt in mana Guvernului, de unde si concluzia incorecta ca echipa nu este
9
capabila nici macar sa aiba in vedere problema imunitatii. Prin urmare echipa nu mai poate continua pana nu are autoritatea necesara nu numai pentru a obtine documente in limite rezonabile de la Guvern, ci si pentru a discuta asemenea chestiuni juridice cum ar fi imunitatea. 4,4 miliarde de dolari prin ICE Dunarea Am revizuit un raport pregatit de trei persoane ce reprezinta Ministerul Comertului Exterior si BRCE. Acest raport ne-a ajutat in formarea unei explicatii de ansamblu asupra activitatii financiare a ICE Dunarea de o maniera concisa. In raport se sustinea ca aproximativ 4,4 miliarde dolari au luat drumul acestei unitati si ca toate fondurile de acest gen au fost depozitate intr-un fond valutar centralizat la BRCE. Totusi, multe intrebari pe care le avem privitor la folosirea acestor fonduri raman fara raspuns ca urmare a situatiei existente descrisa in partea intitulata „Banca Romana de Comert Exterior”. In timpul intrevederii noastre cu cei care au alcatuit acest raport, acestia ne-au ajutat din nou, furnizandu-ne o descriere a rolului pe care ICE Dunarea l-a jucat in diverse tranzactii de comert exterior. Acest rol este de prim interes pentru echipa noastra si ne propunem ca pe viitor sa-l analizam si mai meticulos. Totusi, deocamdata aceasta chestiune trebuie sa mai astepte, pana cand pozitia in legatura cu BRCE va fi clarificata si informatiile aferente vor fi furnizate (…) Actionarea in judecata a CRESCENT Intre timp, am cerut echipei sa obtina registrele firmei care au facut obiectul acestui raport si sa le pastreze intrucat s-ar putea sa examinam o parte din ele de indata ce ni se permite sa reluam aceasta ancheta (…). Din informatiile furnizate se pare ca problemele legate de Dobias & Co. ar trebui sa constituie in continuare obiectul anchetei. Totusi, parerea echipei este ca lucrul cel mai bun ar fi sa se finalizeze ancheta CRESCENT, pentru ca aceasta ne-ar conferi un avantaj clar in toate cercetarile viitoare cu autoritatile din Austria. Asteptand hotararea BRCE si pe cea asupra procedurii de aducere in justitie in cazul CRESCENT, am cerut echipei sa pastreze toate documentele ICE Carpati pentru cercetari viitoare (…). Cel putin doua lucruri sunt clare dupa trei luni de investigatii. In primul rand, informatiile pe care le-am obtinut confirma ipoteza ca in timpul dictaturii Ceausescu au fost deturnate mari sume de bani. Dupa toate probabilitatile, o buna parte din acesti bani poate fi recuperata (…). A doua problema este legata de ancheta in sine. Diversele obstacole sau piedici cu care s-a confruntat echipa noastra reflecta o deficienta fundamentala de conceptie si definire a acestui proiect, care a subminat capacitatea echipei de a derula cercetarile ce se impun si care trebuie solutionata pentru ca ancheta sa poata continua. Din punctul nostru de vedere, principala problema este gradul de angajare aratat de anumite departamente guvernamentale fata de aceste investigatii. Pentru ca ancheta sa poata continua si sa aiba succes, si noi credem ca acest lucru este posibil, se impune ca echipa de ancheta sa beneficieze de mai mult sprijin din partea tuturor departamentelor guvernamentale pentru a avea acces la toate informatiile pe care le detine Romania, dar care nu au fost puse inca
10
la dispozitia anchetei (…). Cu sinceritate, Robert J. LINDQUIST (Peat Marwick Thorne) Edward P. BELOBABA (Gowling, Strathy & Henderson)” Stolojan: „o aiureala” La finele lui august 1992, Comisia Senatoriala pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre Nicolae Ceausescu si colaboratorii sai a finalizat un raport privind stadiul cercetarilor in cazul averea Diavolului. Raportul Comisiei Senatoriale aduce doua informatii incendiare. Prima se refera la o declaratie facuta unui director de banca din Cipru de catre John Duncan Howard Edgington, fostul director al CRESCENT Austria si CRESCENT Anglia (pasaport GB nr B 221317), cel care a condus compania pana la data de 10.08.1989, cu resedinta in 114 A Rusterstrasse A 7000, Austria. Afirmatia lui John Edgington a fost: „Nu eu sunt proprietarul CRESCENT. Acesta este Nicolae Ceausescu”. Tot el a precizat ca cel care detinea intregul control al companiei CRESCENT, inclusiv asupra lui si a lui Foaud Sanbar, era Dan Voiculescu. John Edgington este cel pe care Marin Ceausescu, fratele dictatorului, seful Reprezentantei Economice a Romaniei, la Viena (o adevarata placa turnanta a afacerilor externe ale Securitatii), il cauta cu disperare in 28 decembrie 1989, la sediul CRESCENT – Austria. Cateva ore mai tarziu, Marin Ceausescu „s-a sinucis”, in pivnita Ambasadei. A doua informatie importanta se refera la intalnirile pe care generalul Victor Stanculescu l-a avut cu reprezentantii Uniunii Bancilor Elvetiene, care au confirmat existenta conturilor lui Ceausescu. Tradatorul Stanculescu cauta cu febrilitate banii lui Ceausescu. In prezent este multi-miliardar. Existenta conturilor lui Ceausescu a fost confirmata si de omniprezentul Sergiu Celac, in februarie 1990, printr-o adresa trimisa presedintelui BRCE, Vasile Voloseniuc. Secretul acestei senzationale descoperiri a fost inmormantat de regimul Iliescu. Oficial, nimeni nu s-a mai interesat de banii din aceste conturi. Comisia senatoriala a concluzionat ca descoperirea Averii Diavolului nu poate fi realizata fara un control amanuntit la CRESCENT, locul unde duc toate drumurile. Intr-un interviu oferit „Romaniei libere” la acea vreme, Teodor Stolojan a bagatelizat rezultatele investigatiilor declarand ca totul ar fi „o aiureala”. Prezentam in continuare concluziile Comisiei Luchian. Ancheta oficiala, inmormantata discret „I – Firma CRESCENT a operat ca firma straina in Romania, pe baza unui contract de reprezentare. Activitatea a constat din vanzarea de produse romanesti. Firma mama: Comercial and Maritime Ltd. (CRESCENT Grecia), infiintata la 12.XI.1980 de catre Faond Sanbar. Crescent Grecia nu a devenit parte a proprietatii CRESCENT Cipru. (…) Din 16 aprilie 1994, CRESCENT Cipru a inlocuit CRESCENT Grecia din Romania. Biroul din Bucuresti al
11
firmei Cipru, care functioneaza incepand cu aprilie 1984 si reprezinta interesele lui CRESCENT Cipru si CRESCENT Austria, prin directorul de grup CRESCENT – Dan Voiculescu. Intre 1984-1989, vanzarile lui CRESCENT Cipru au fost de 6 milioane de dolari, pana la 1,5 miliarde de dolari, cu un profit de 15%. In majoritate, vanzarile erau pe Romania. Cei 25 de salariati ai CRESCENT primeau salariile prin Argus, firma de reprezentare. CRESCENT putea comercializa in Romania orice produs, avand prioritate asupra altor firme. John Edgington nu era proprietarul beneficiar al lui CRESCENT, el declara acest lucru unui oficial al unei banci din Cipru. Mai declara ca proprietar era Ceausescu. Nici modul de viata al lui John Edgington nu trada ca ar fi fost seful unei mari companii. Dan Voiculescu a avut intregul control al operatiunilor CRESCENT din toate tarile, iar Sonbar si Edington erau oamenii lui. Propunerile Comisiei Pornirea procedurii legale in Romania si in Cipru, pentru a obtine si examina registrele de afaceri pentru a confirma ca proprietatea era pe numele familiei Ceausescu. Aceasta proprietate se compune din: cladiri, vapoare si conturi bancare de milioane de dolari. Se poate stabili ca transferul de bani lichizi, reprezentand profitul companei, ar fi identificat pe adevaratul proprietar (Nicolae Ceausescu) Sanse Avocatul cipriot Polakis Saris a sugerat o actiune la Curtea Suprema din Cipru, care sa urmeze unei actiuni judecatoresti in Romania. S-a constatat ca Guvernul Romaniei nu a fost capabil sa intreprinda vreo actiune in acest sens, impotriva firmei CRESCENT (iunie 1990) Masuri 1. Audierea fostilor angajati ai CRESCENT din Austria, SUA, Marea Britanie si din alte tari. 2. Examinarea anumitor jurnale de afaceri care sunt disponibilie in Cipru si in alte parti. 3. Pregatirea unui rezumat al probelor obtinute in afara Romaniei. 4. Pregatirea afidativelor si documentelor pentru firma de avocati din Cipru, in vederea actiunii la Curtea Suprema; acordarea asistentei necesare avocatului din Cipru in actiunea sa la Curtea Suprema. II – Filiera austriaca Se crede ca fondurile primite de la companiile straine erau canalizate prin Marin Ceausescu. Activitatile sale din Austria includeau primirea si depunerea banilor in institutii finaciare austriece si tinuti in conturi bancare aici sau transferati si depozitati in conturi din Liechtenstein sau Elvetia. Deci: de verificat activitatea lui Marin Ceausescu de-a lungul ultimilor cativa ani in Austria. Acesta a avut legatura cu CRESCENT sau cele relatate de Washington Post. Acest lucru este evidentiat de vizitele sale frecvente la Eisestadt, unde se aflau CRESCENT si o companie sub numele de Farmacan. III – Cazul Ben Wiser (Washington Post)
12
Edward Belobaba afirma ca, in urma convorbirilor cu Ben Wiser, rezulta ca redactia Washington Post, prin anumiti jurnalisti, timp de trei luni au investigat afacerile lui Ceausescu cu CIA. Ben Wiser are numele catorva banci, companii comerciale si chiar conturi bancare care sunt in legatura cu aceste afaceri (CIA-Ceausescu). Este necesar de luat legatura cu Edward Belobaba, care este cunoscut in redactia W. P. si apropiat lui Ben Wiser, pentru a adanci cercetarile si a afla adevarul despre milioanele pe care Ceausescu le-ar fi incasat de la CIA. IV – Firma americana AMERICAN COMPILIANCE este controlata de un cetatean roman, opereaza ca o companie straina in Romania. Se afirma ca aceasta companie a asigurat fonduri lui Valentin Ceausescu. VI – De vazut tranzactiile legate de Elvetia, care pot identifica persoane si conturi bancare ce pot duce la fonduri detinute de familia Ceausescu. Astfel de piste nu au fost urmarite de avocata Suzanne Martin Wolfe, care a fost angajata sa faca cercetarile in Elvetia. VII – Alte probleme In legatura cu Raportul Comisiei guvernamentale pentru identificarea si recuperea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre familia Ceausescu si colaboratorii sai, este necesar sa se lamureasca unele aspecte care sunt neclare si anume: – Domnul Gelu Voican-Voiculescu, din insarcinarea cui a discutat cu avocatul elvetian Guy Fontanet, cine era acest avocat si cum a fost ales ca partener de discutie, ce a rezultat ca urmare a acestor discutii ? – Este nevoie sa se clarifice aceleasi probleme privind discutiile domnului Victor Atanasie Stanculescu, cu conducerea Uniunii Bancilor Elvetiene (n red – acest for a confirmat oficial existenta unor conturi ale dictatorilor). Domnul Lucian Cornescu, de asemenea, din insarcinarea cui a discutat cu o firma de avocati din Geneva pentru blocarea averilor romanesti? – Domnii deputati Radu Ciuceanu si Mihai Balanescu, ce date sau documente au avut la dispozitie cand au discutat cu firma canadiana Peat Marwich Thorne despre conturile familiei Ceausescu din strainatate si ce a rezultat ca urmare a acestor discutii (eventual daca s-a intocmit vreo nota;). – Domnii Victor Babiuc si Adrian Severin ar trebui sa fie rugati sa intocmeasca scurte informari privind discutiile avute cu expertii canadieni in luna iulie a anului 1990. – La paginile 7-8 ale raportului, se spune ca au fost audiate cateva persoane cu functii de conducere din vechiul regim (partid, stat, Securitate, gospodaria de partid, intreprinderi de comert exterior, institutii bancare). Este necesar sa se solicite documentele privind aceste audieri. – La punctele 5 si 6 din raport se arata ca o parte din membrii comisiei au avut acces la unele documente din arhivele Ministerului Apararii Nationale. Prin ce s-au concretizat studierile acestor documente, daca exista, unde sunt si cum pot fi consultate? – Din raportul comisiei rezulta ca la 9 mai 1991, o serie de concluzii, ce
13
s-au desprins pana la aceasta data, au fost aduse la cunostinta Guvernului printr-un raport. Este necesar sa fie cerut si examinat si acel raport. – Pe cei cai diplomatice trebuie sa se clarifice situatia unor sume de bani in valuta, depuse pe numele familiei Ceausescu, in conturi din strainatate, ca urmare a emigratiei. – Sa se solicite, pe cale diplomatica, rezultatele finale ale investigatiilor autoritatilor austriece federale privind decesul lui Marin Ceausescu. Legat de aceasta problema trebuie sa se lamureasca imprejurarile in care Banca Nationala a Austriei a trimis BRCE solicitarea confirmarii primirii sumei de peste 50 de milioane de dolari. Unde au fost trimisi acesti bani, de ce nu au ajuns la BNR etc. – Trebuie sa se clarifice daca familia Ceausescu are in Grecia si Cipru proprietati imobiliare, iar Nicu Ceausescu in Creta si toate celelalte informatii obtinute de la oameni de afaceri din Israel, Cipru, Austria, Anglia etc”. Raportul lui Isarescu, inainte de a-l primi in Club pe Voiculescu Raportul Comisiei Guvernamentale pentru Recuperarea Fondurilor Deturnate din Patrimoniul Statului, infiintata prin Hotarare de Guvern in 1990, condusa de guvernatorul BNR de atunci, Mugur Isarescu, nu a fost niciodata publicat integral in presa. Intocmit in cursul anului 1992, raportul Isarescu este destul de amplu. De aceea prezentam doar fragmentele referitoare la activitatea CRESCENT, Ceausescu si Voiculescu. Firma CRESCENT „(…) Primele referiri la o posibila implicare a firmei CRESCENT – CIPRU in deturnarea unor fonduri au apartinut expertilor canadieni PEAT MARWITCK THORNE. Acestia, dupa investigatii preliminare efectuate atat in tara, cat si in strainatate (Cipru, Austria, Grecia) au afirmat in raportul prezentat Guvernului Romaniei ca „aceasta firma, pretinsa a fi proprietate straina, a devenit subiect principal al eforturilor de investigatii, ca urmare a informatiilor obtinute in Romania si a audientelor facute. Informatiile astfel obtinute au fost completate cu cercetari in afara Romaniei pentru adunarea de noi probe si audierea altor persoane”. Aceasta afirmatie, cu caracter general, nu a fost sustinuta in cadrul raportului cu date concrete (documente sau declaratii posibil a fi folosite din punct de vedere juridic), desi in propunerea de reinoire a contractului, firma reia ideea ca ar detine informatii de natura a demonstra ca „PROPRIETARUL CRESCENT ERA DE FAPT NICOLAE CEAUSESCU”. Avand in vedere ca nu a mai fost prelungit contractul firmei canadiene si nici nu au fost angajati alti experti straini, singurele posibilitati la dispozitia Comisiei au fost investigatiile cu privire la reprezentanta din Bucuresti a acestei firme si la directorul ei, DAN VOICULESCU. Concomitent, Comisia a avut in vedere si multitudinea de informatii aparute in presa cu privire la activitatea firmei, a reprezentantei din Bucuresti, a directorului acesteia si a fundatiei CRESCENT. Din analiza documentatiei din arhiva fostei CAMERE DE COMERT SI INDUSTRIE a RSR, unde functiona Oficiul ARGUS, prin care erau autorizate reprezentantele
14
firmelor straine, rezulta ca la 11 ianuarie (n.r. – 1982) s-a obtinut autorizatia provizorie de functionare „independenta” a reprezentantei, la Bucuresti. La intrevederea de la Oficiul ARGUS, Fouad M. Sambar, a fost insotit de un salariat al ICE VITROCIM, DAN VOICULESCU, care ulterior avea sa ajunga directorul general al reprezentantei. Din actele depuse la ARGUS de Fouad M. Sambar, rezulta ca firma CRESCENT a fost inregistrata la 12.11.1980, sub numarul 668, in opisul societatilor de la Tribunalul de la Prima Instanta, din Pireu – Grecia. A mai fost depusa si procura speciala, nr. 13597 din 8.01.1982, prin care Nadia Fouad Sanbar instituie ca mandatar special, pe sotul ei, Fouad Sanbar functionar particular, caruia ii acorda dreptul, imputernicirea si mandatul, sa exercite orice acte de administratie, fara a se preciza in ce calitate de acest mandat. Nota Oficiului ARGUS, prin care solicita avizarea incheierii contractului de reprezentare cu firma CRESCENT, a fost aprobata incheindu-se contractul nr. 101/1982. Din anul 1984 Biroul din Bucuresti reprezenta exclusiv interesele firmei CRESCENT cu sediul in Cipru. Nu au mai fost gasite alte documente care sa confirme afirmatiile facute cu ocazia audierii de catre comisie a lui DAN VOICULESCU, cu privire la John Edgington, noul proprietar al firmei CRESCENT – Cipru (n. red. – cel care a declarat CRESCENT era proprietatea lui Nicolae Ceausescu) si nici pe cele referitoare la retinerea acestei firme in proprietatea lui Fouad M. Sanbar. Verificarile efectuate prin sondaj la unele intreprinderi de comert exterior privind contractele incheiate cu firma CRESCENT din Cipru si semnate de DAN VOICULESCU in baza unei imputerniciri a firmei, nu au relevat incalcari ale legislatiei comerciale sau bancare, in vigoare la data intocmirii lor (mentionam si faptul ca firma CRESCENT folosea conturi in valuta la filialele unor banci straine din Bucuresti, iar prin contul de la BRCE efectua numai plati necomerciale – salarii, telefon, taxe etc.) Problema formularelor de transfer semnate in alb de John Edgington Desi au fost lamurite cateva aspecte referitoare la activitatea in Romania a firmei si a reprezentantei acesteia (inclusiv confuzia care se face in presa intre cifra de afaceri, care depaseste in sapte ani un miliard de dolari si profitul anual, de cateva milioane de dolari). Apreciem ca aceasta pista trebuie verificata printr-un complex de investigatii in strainatate, atat asupra problemei prioritatii bunurilor firmei, cat si a posibilitatii folosirii conturilor acesteia si a celorlalte filiale sau reprezentante din Austria, SUA, Malta, Anglia pentru deturnarea unor fonduri in valuta din patrimoniul statului. La aceste investigatii vor putea fi avute in vedere si documentele folosite de firma in procesele intentate unor ziare in tara si in strainatate, prin care se sustine ca nu ar fi avut nici o legatura cu Securitatea sau fondurile lui Ceausescu si ca articolele de presa sau filmul prezentat de compania canadiana de televiziune CBC ar contine numai defaimari si
15
calomnii la adresa sa. Una din problemele importante de clarificat ar fi aceea privind semnarea, in alb, de catre John Edgington, despre care se sustine ca ar fi proprietarul firmei CRESCENT – Cipru, a unor formulare de transfer de actiuni, in care, in eventualitatea decesului sau, urma sa inscrie numele noului proprietar de catre executorul testamentar. Formularele erau pastrate de reprezentanta din Bucuresti. Aceste informatii sunt cuprinse atat intr-o adresa oficiala a firmei, cat si in raportul expertilor canadieni. De asemenea, ar trebui sa se clarifice, daca intr-adevar, intreaga activitate a firmei in Cipru se rezuma la afacerile incheiate de reprezentanta sa in Bucuresti, cunoscand faptul ca, potrivit actului constitutiv, firma nu putea sa-si desfasoare activitatea in Cipru. Implicarea lui Marin Ceausescu in transferul sumelor deturnate in strainatate si traficul cu armament al firmei CRESCENT Multitudinea de informatii aparute in presa romana si straina inca din ultimele zile ale anului 1989, cat si unele afirmatii ale expertilor straini angajati de Guvernul provizoriu duc la concluzia ca una din posibilele cai de transfer de valuta in strainatate ar fi legata de activitatea acestuia in Austria in ultimii 10 – 15 ani. Primele investigatii in legatura cu Marin Ceausescu (gasit spanzurat la data de 28 decembrie 1989, in subsolul Reprezentantei Economice a Romaniei la Viena) au fost initiate de autoritatile federale austriece imediat dupa decesul acestuia, dar rezultatele finale nu au parvenit pana in prezent la Comisie. In acest sens, s-au purtat discutii cu autoritatile competente din Austria de catre o delegatie a Comisiei interdepartamentale in prima parte a anului 1990, urmand sa aiba loc noi intalniri pe motivele expuse in Raport (din lipsa de fonduri nu au mai avut loc). Analiza documentelor rezultate din investigatiile anterioare formarii Comisiei duce la concluzia ca orice incercare de clarificare a rolului lui Marin Ceausescu trebuie sa aiba in vedere si informatiile privind implicarea lui in tranzactiile de armament si tehnica militara, legaturile cu firma CRESCENT – Austria, cu Institutul Farmacon din Eisenstadt, cu doamna Pavillia si domnul Turkfeld, ultimele persoane fiind trecute in agenda sa de birou, inclusiv in zilele de 19 si 21 decembrie (…)”. „Umanismul” lui Voiculescu Fundatia Umanista Dan Voiculescu (Fundatia Crescent) a luat fiinta in 2 aprilie 1990, prin sentinta nr 1056 a Judecatoriei Sectorului 1 (dosar nr 1074/90). Potrivit statutului, scopul fundatiei este: „Sprijinirea, incurajarea si promovarea valorilor umanitar profesionale romanesti, in diferite domenii ale vietii social-economice, tehnico-stiintifice, invatamant, cultura, arta si altele, scop ce se va realiza prin infiintarea Premiului Crescent in valoare de 100.000 dolari, anual, ce se va acorda celei mai reprezentative personalitati”. Pentru atingerea scopului, compania CRESCENT a constituit un fond de 1.025.000 dolari SUA de la banca SOCIETE GENERALE – Sucursala Bucuresti, pe care l-a depus la MANUFACTERERS HANOVER TRUST Bucuresi, care a platit o
16
dobanda de 6.212 dolari pentru perioada 2.03 – 2.04.1990, cat a detinut acesti bani, pana la infiintarea fundatiei. Presedintele fundatiei si in acelasi timp si fondatorul ei este Dan Voiculescu. Sediul fundatiei a fost stabilit in str. Aviator Zorileanu nr. 80, Bucuresti, aceeasi adresa unde functioneaza firma CRESCENT Ltd Cipru, cu sediul la Nicosia, str. Themistocles Dervis nr. 3. Ati inteles bine: un premiu anual de 100.000 de dolari, timp de 10 ani, pentru valorile intelectuale reprezentative ale tarii, pana se consuma milionul de dolari. Din nefericire, nimeni nu-si aminteste de fabuloasele premii ale Fundatiei Dan Voiculescu. E posibil, spun unii, sa se fi dat ceva in primul an sau doi, dar nimeni nu-si mai aminteste. In schimb, la Registrul Comertului, Fundatia Umanista Dan Voiculescu – CRESCENT apare ca actionara in urmatoarele societati comerciale din grupul GRIVCO: – CORPORATIA PENTRU CULTURA si ARTA (2,33%, echivalentul a 331.492 de dolari si 184,62 milioane lei din capitalul social); – GRIVCORELF SA (5% – echivalentul a 58,9 milioane lei din capitalul social); – BIOPROD SA (0,73 % – echivalentul a 30.000 de dolari si 168,67 milioane lei); – MUTUAL INVEST SA (0,11% – echivalentul a un milion de lei); – ANTENA 1 SA (10% – echivalentul a 8,8 milioane lei); – JURNALUL SA (10% – echivalentul a 2,5 milioane lei); Membrii fundatiei sunt: – Dan Voiculescu, presedinte; – Radu Staicovici, vicepresedinte; – Daniela Cristina Grecu, secretar; – Daniela Stanescu, director executiv, imputernicita sa semneze documente bancare pana la suma de 10.000 de dolari; Aceste afaceri comerciale au fost posibile datorita Judecatoriei Sectorului 1, care a autorizat Fundatia, la data de 18.07.1990, sa „isi mareasca veniturile”, atribuindu-i „caracter economic-patrimonial”. Si uite asa, fundatia umanitara s-a transformat intr-o afacere profitabila „de natura filantropica”. Cu toate ca Fundatia Dan Voiculescu a fost infiintata cu avizele legale ale Ministerului Muncii, ale Ministerului Justitiei, Ministerului Culturii, Invatamantului, Sanatatii si Academiei Romane, nici o asemenea institutie nu si-a propus vreodata sa intreprinda un control, asa cum prevede Legea 21/1924, a fundatiilor si asociatiilor. Ce destinatie a luat o parte din milionul de dolari, ramane un mister, deoarece la Administratia Financiara a Sectorului 1, pe raza careia se afla Fundatia si unde ar fi trebuit sa se depuna anual bilantul contabil, nu s-a putut afla nimic. Aceasta fiindca exista o decizie ilegala si neconstitutionala a Ministerului de Finante potrivit careia accesul publicului si presei la acest tip de informatii este interzis.
17
Nu in ultimul rand, umanismul lui Vociulescu s-a transformat politic prin patronarea Partidului Umanist Roman, inca un mijloc de presiune si influenta personala si de grup pe harta Romaniei. * * * Incheiem aici, in speranta ca materialul nostru, scris din perspectiva unor intreprinzatori media scarbiti, nu a reprezentantat doar o lectura similara cu cea a unui roman politist de duzina. Faptele si personajele sunt cat se poate de reale. Ireal este aportul Puterii care se auto-defineste drept democratica la intretinerea acestor focare de mizerie morala si prostitutie intelectuala, adevarate bastioane securistice ale trecutului media comunist.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

7 Responses to “Banii din conturile Securitatii au ajuns la Dan Voiculescu (II)”

  1. Se confirmă: PSD-ul controlează presa din România | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 25th, 2014 at 20:21

    […] Raportul Armaghedon: Media (II) […]

  2. Banca lui Vacaroiu a falimentat FNI, Sorin Ovidiu Vantu a comandat asasinate | A șaptea dimensiune says:

    februarie 28th, 2016 at 15:25

    […] Banii din conturile Securitatii au ajuns la Dan Voiculescu (II) […]

  3. PRM = dispreţ faţă de lege, morală, bună-cuviinţă | A șaptea dimensiune says:

    februarie 28th, 2016 at 15:38

    […] Banii din conturile Securitatii au ajuns la Dan Voiculescu (II) […]

  4. Legile sunt pentru fraieri, iar peremiştii nu sunt fraieri; fraieri sunt cei care-i voteaza | A șaptea dimensiune says:

    februarie 28th, 2016 at 17:59

    […] Banii din conturile Securitatii au ajuns la Dan Voiculescu (II) […]

  5. Legea e pentru fraieri, iar peremiştii nu sunt fraieri. Fraieri sunt cei care-i voteaza (II) | A șaptea dimensiune says:

    februarie 28th, 2016 at 18:20

    […] Banii din conturile Securitatii au ajuns la Dan Voiculescu (II) […]

  6. Legea e pentru fraieri, iar peremiştii nu sunt fraieri. Fraieri sunt cei care-i votează (III) | A șaptea dimensiune says:

    februarie 28th, 2016 at 18:28

    […] Banii din conturile Securitatii au ajuns la Dan Voiculescu (II) […]

  7. Pentru cei care deplâng intervenţia occidentală în anumite ţări musulmane | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2016 at 20:47

    […] Banii din conturile Securitatii au ajuns la Dan Voiculescu (II) […]

Adauga un comentariu