A șaptea dimensiune

Din capul locului, ţin să precizez că am toată simpatia pentru evreii care au marcat, în mod pozitiv, istoria lumii, fie că vorbim despre istoria ştiinţei sau istoria religiilor. Nu sunt un simpatizant al monstrului numit Adolf Hitler, iar ideile fasciste sau legionare îmi sunt străine. Nu sunt decât un anticomunist moderat, dacă moderaţie înseamnă dorinţa de a elimina din funcţiile publice gunoaiele ciumei roşii. De regulă, jegurile care apreciază comunismul criminal te etichetează “legionar” sau “fascist” imediat ce aminteşti de originea bolşevică a mafiei PSD-iste. Una dintre cele mai idioate metode de a-l ataca pe Iohannis, practicate de postacii plătiţi de mafia PSD-istă pe Facebook, este următoarea: caricaturi la greu cu Iohannis fascist (hăăăăăă, hăăăăăăăăă, hăăăăăăăăăăă). Băi jeguri ordinare, ştiţi voi oare că Iohannis a promulgat legea antilegionară, o aberaţie, spun mulţi, în care este condamnată orice mişcare de extremă dreapta?! Nici bolşevicul Iliescu, acest criminal KGB-ist, nu a promulgat aşa ceva. Cum să fie Iohannis fascist, nenorociţilor? Poate, mai degrabă, Iohannis este stângist sau undeva pe acolo. Dar să revenim la evreii noştri. Iată cum au sprijinit evreii americani regimul KGB-istului criminal Ilici Iliescu în anii 1990. Iar pe atunci nimeni nu i-a strigat lui Ilici Iliescu, neexistând Retard TV (Romania TV) sau Latrina 3, “Omul lui Soros!”.

Cum a ajuns evreul Alfred Moses mezinul fraţilor Păunescu

Dl. Moses (ambasadorul SUA la Bucureşti în 1996 – n.m.) descoperă Bucureştiul în deceniul 8 al secolului XX (1971 – 1980, pentru cei corigenţi la matematică şi/sau istorie în şcoala generala – n.m.), pentru a negocia restituirea evreilor către Ţara Tuturor Făgăduinţelor, cu operatorii lui Ceauşescu din DSS (Direcţia Securităţii Statului), posibil cu staff-ul generalului de securitate Marcu. Dl. Moses s-a deprins repejor cu limbajul de casă al sinistrodioasei dictaturi, facându-şi o mulţime de relaţii privilegiate în rândul coteriei de partid şi de stat, şi atrăgând, din partea CC-ului (Comitetul Central), un inestimabil capital de simpatie. Mai ales că, cei cu care şi-a făcut relaţii în timpul comunismului n-au pierit chiar toţi la Revoluţie (era anul 1996, atunci când apărea acest material – n.m.), ba mai mult decât atât, şi-au găsit locul binemeritat în foişorul noii societăţi democratice, fie la dreapta, fie la stânga lui Iliescu, dar sprijinindu-l intens.

Indiferent din ce perspectivă ai privi lucrurile, fie de la Bucureşti, fie de la Washington DC, capitalul de încredere reciproc avantajoasă era păcat să se irosească. Cu atât mai mult, cu cât cei plecaţi în Ţara Sfântă îşi lăsaseră în România semnificative proprietăţi. Nu este exclus, deci, ca dl. Moses, în calitatea sa de preşedinte al Comunităţilor Evreieşti din SUA, să fi fost desemnat pentru a le reprezenta interesele în România. Cum vectorul spre taburetul de ambasador la Bucureşti trece prin Cabinetul Oval al Casei Albe, dl. Moses cotizează la puşculiţa electorală a candidatului Clinton (preşedinte al SUA în intervalul 1992 – 2000). După Victoria lui Billy, suma cu care a cotizat dl. Moses i-a permis, conform unei cutume a Cotroceniului american, să pretindă postul de ambasador în România, iar lui Clinton să-l şi aprobe, de vreme ce are la dispoziţie 30 – 40% dintre posturile Casei Albe, alocate ca recompensă pentru cei care l-au sprijinit.

Şi ce face dl. Moses în România? Dl. Moses sare calul şi se interpune în calea finanţării programelor de sprijin ale societăţii civile, adică a democraţiei. La atacurile pe care şi le-a atras în America, din partea congresmanilor Funderburk, Smith şi Wolf, dl. Moses a replicat public că nu este corect ca ajutorul american să favorizeze doar unele partide, adică Opoziţia, în detrimentul altora la fel de democratice, adică PDSR (tăticul bolşevic şi criminal al PSD-ului, n.m.). Mai mult, dl. Moses este un apropiat al preşedintelui Iliescu şi prieten bun cu Adrian Năstase, cu care a avut numeroase rendez-vous-uri, în timp ce cu dl. Emil Constantinescu (cel care avea să devină în acel an, 1996, primul preşedinte democrat al României – n.m.) nu s-a întâlnit niciodată. (“Academia Caţavencu”, nr. 255/1996)

Toate aceste fapte, plus multe altele, indică un adevăr ce nu poate fi contestat: pentru a fura în România, mafia PSD-istă s-a aliat cu oricine avea un interes în această ţară, de la evreii americani la, mai spre zilele noastre, turci, maghiari, ţigani, ruşi etc. Pe mafioţii PSD-işti nu i-a interesat niciodată binele României, de aceea au plătit miliarde de euro firmei Bechtel, fără ca aceasta să contruiască nimic, a dat de pomană Petrom-ul austriecilor, i-au înapoiat fostului rege Mihai toate proprietăţile, desi acesta a fost un trădător de neam şi ţară etc.

Citeste si articolele:

• Evreii, comunismul, genocidul
• Guvernati de evrei si tigani, romanii sunt umiliti in propria tara
• Evreii, cu acceptul USLamistilor, ucid memoria eroilor neamului romanesc
• Lista evreilor comunisti care au condus Romania in anii cei mai negri ai istoriei sale
• Evreii, mereu în apărarea comuniștilor criminali