Bancherii perioadei Ilici KGB Iliescu: hoti la drumul mare

duminică, mai 6, 2012 9:23
Posted in category Justitie, PeNaLii

Petre Roman, Ion IliescuNicolae Dănilă, fostul preşedinte al BCR şi actualul membru în Consiliul de Administraţie al BNR, este un finanţist care nu face rabat de la nimic. Nici măcar de la casa din strada Rabat, de la numărul 13, pe care a cumpărat-o pe naşpa de la Primăria Bucureşti prin 1996 şi care ar fi trebuit să reintre de mult în posesia moştenitorului Mihai Popescu, de la ale cărui rude a luat-o cu japca statul român comunist în 1950.

Acum, trecând peste modul ilegal în care Nicolae Dănilă a intrat în posesia imobilului, şi mai interesant este că buclucaşul finanţist a devenit un veritabil profitor al sistemului judiciar-penal din România şi se foloseşte de toate artificiile posibile pentru a nu înapoia imobilul proprietarului de drept.

Povestea casei de pe strada cu nume de capitală începe în 1993, când Mihai Popescu a demarat procedurile de retrocedare. Cu un an înainte însă, în 1992, Nicolae Dănila şi soţia acestuia îşi donau casa din Floreasca fiului. Drept urmare, Primăria Bucureşti îi cataloghează pe soţii Dănilă drept nişte amărâţi ce n-au văzut în viaţa lor act de proprietate pentru vreun imobil şi le vinde căsoiul din Rabat 13, că deh, trebuia să locuiască undeva şi sărmanul finanţist cu familia.

Mai ales că în apartamentul de cinci camere din Dorobanţi, cumpărat în 1994, nu puteau, pentru că era achiziţionat pe numele fiului, care abia împlinise 18 ani şi îl cumpărase probabil din banii adunaţi din alocaţie. Fireşte, toată tărăşenia cu achiziţia imobilului de la Primăria Capitalei a văzut un verdict din partea instanţelor de judecată prin 2005, când procurorul Mihai Betelie de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 a constatat infracţiunile de fals şi uz de fals, prin care finanţistul de la BNR a ajuns proprietar al viloiului, dar şi faptul că acestea erau prescrise, aşa că a dispus un mic NUP, pe motiv că nu s-a constatat nici un prejudiciu. În sensul, probabil, că soţii Dănilă n-au demontat viloiul.

Retrocedare nu se poate, nici măcar în rate

După ce a văzut că are de-a face cu îndîrjirea unui finanţist, moştenitorul Popescu s-a gândit să procedeze exact ca la ghişeul unei bănci şi şi-a cerut casa înapoi în rate. A reuşit, după multe plimbări prin instanţele bucureştene, să obţină acte de retrocedare pentru podul mansardat, curte, garaj şi spaţiul centralei termice.

Fireşte, şi retrocedarea asta a fost doar în acte, că de fapt şi de drept Popescu se simte cu adevărat proprietar numai atunci când trebuie să plătească impozite. Degeaba au dat instanţele verdicte definitive şi irevocabile cu privire la retrocedarea respectivului imobil. Degeaba există o sentinţă executorie şi o decizie de executare silită prin care Popescu ar trebui să intre în posesie. Vax. Finanţistul Dănilă e pus pe contestaţii şi, între timp, pe lângă activitatea de la BNR, care oricum nu-i ocupă prea mult timp, a devenit preşedinte de, sanchi, asociaţie de proprietari. Normal, de proprietari din aceeaşi categorie, alături de alte două persoane care au cumpărat, la fel ca şi el, imobile pe care trebuie, conform legii, să le dea înapoi proprietarilor de drept.

Şi, ca unui mare guguştiuc plin de relaţii, porţile instanţelor se deschid în faţa lui Dănilă, iar acesta contestă tot: a dat în judecată Primăria, iar după ce i-a fost respinsă cererea, s-a dat bătut. N-a mai făcut apel, dar a luat-o pe altă cale şi a contestat calitatea de moştenitor a lui Popescu şi a cerut suspendarea executării silite. Toate pentru ca în urmă cu ceva vreme să ceară instanţelor să declare până şi părţile pentru care Popescu a obţinut executare silită drept parte indivizibilă a imobilului. Şi uite aşa, de ani de zile, Dănilă invocă fel şi fel de giumbuşlucuri prin instanţe. Care instanţe, culmea, funcţionează doar în favoarea lui, nu aşa cum s-a întâmplat în 1996, când Primăria i-a vândut viloiul, deşi acesta era solicitat spre retrocedare. (Academia Caţavencu)

Şi vrem noi, Republica Securistică România, cu această justiţie de căc…t, să intrăm în spaţiul Schengen (hă, hă, hă).

Şi o ştire din decembrie 2010: Nicolae Dănilă, cel mai bogat bancher român, a ajuns la 21 mil. euro active lichide. Cum se apără de risc: are conturi la 15 bănci

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

3 Responses to “Bancherii perioadei Ilici KGB Iliescu: hoti la drumul mare”

  1. Cum să furi fără rezervă din Rezervele de Stat | A șaptea dimensiune says:

    martie 20th, 2016 at 18:38

    […] Bancherii perioadei Ilici KGB Iliescu: hoti la drumul mare […]

  2. ONG-urile, lipitori ce consumă inutil banii publici | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 2nd, 2016 at 18:28

    […] Bancherii perioadei Ilici KGB Iliescu: hoti la drumul mare […]

  3. Cum poţi cânta fals la Eurovision | A șaptea dimensiune says:

    iulie 7th, 2016 at 20:24

    […] Bancherii perioadei Ilici KGB Iliescu: hoti la drumul mare […]

Adauga un comentariu