A șaptea dimensiune

În anul 1848, într-un elan cum rar vezi în istorie, Europa se dădea cu capul de pereţi. Franţa, Austria, statele italiene şi omoloagele lor nemţeşti se porniseră pe revoluţie. La fel procedase şi puzderia de principate cu ieşire la Dunăre, dar fără ieşire din cuvântul ruso-turc, deşi lumea bună a continentului – adică Spania, Anglia, Portugalia şi ţările de nord – stătea deoparte cu mintea la economie, nu la alte prostii.

Cauzele revoluţiei române de la paşopt sunt grele. Adică e greu să găseşti în epoca lui nea Nicu Bălcescu un motiv pentru care să nu iasă poporul în stradă. Mai întâi că ruşii îşi făceau de lucru prin autonomia principatelor. Apoi, că nici Înalta Poartă nu lăsa uşa independenţei deschisă, aşa cum se stabilise anterior, la bătălia de la Rovine. Bucovina şi Banatul îşi doreau (e drept, de mult, dar abia acum aflaseră) să se facă provincii autonome sub nasul stăpânirii austriece. Iar pe deasupra, societatea română simţea imperios nevoia unor transformări – hai să le zicem radicale – în diferite domenii ale vieţii sale, cum ar fi domeniul politic, cel cultural, domeniul religios, domeniul economic şi, nu în ultimul rând, ultimul pe listă, domeniul social.

Nici păturile sociale din acele vremi nu stăteau cu mâinile în sân, dorind şi ele, la rândul lor, să ilustreze cu propriul corp întinderea şi profunzimea revoluţiei de la paşopt. Astfel, intelectualitatea progresistă, negustorii, meşteşugarii, liber-profesionistele, ţărănimea, clerul şi cam atât nu s-au mulţumit să-şi constate nemulţumirile, ci s-au apucat să le exprime, fiecare după cum l-a tăiat capul, ceea ce cu unii chiar s-a întâmplat.

La capitolul documente, prima revoluţie română stă mult mai bine ca ultima. Dacă stai bine să te gândeşti la autori, nici nu era greu: una e să ai redactor generaţia paşoptistă şi alta e să-l ai ultimul pe listă pe Ion Iliescu. (“Academia Caţavencu”, nr. 396/1999)

Citeste si articolele:

• Intre Tudor si Balcescu, masele se potolescu
• Cine se pune cu pandurul isi cam risca, frate, viata (VI)
• Cine se pune cu pandurul isi cam risca, frate, viata (V)
• Cine se pune cu pandurul isi cam risca, frate, viata (IV)
• Cine se pune cu pandurul isi cam risca, frate, viata (III)