Aceasta-i ţara mea şi neamul meu cel românesc

marți, mai 25, 2010 14:32

Citat Octavian GogaÎn aceste zile, de la ultima vânzătoare din piaţă şi până la Mugur Ciuvică, toată lumea a devenit specialistă în economie. Toţi văd evaziunea fiscală (până acum pe ce planetă erau?), toţi văd că aleşii neamului au o durere-n cot profundă, legată de criză. Cum funcţionează democraţia în Republica România se vede si după graba parlamentarilor de a adopta o nouă Constituţie, după ce poporul, al căror reprezentanţi se consideră a fi, a votat pentru parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Întâmplator am găsit pe net un comentariu al unui român supărat. Dincolo de limbaj, poate nu cel mai potrivit, există în acest comentariu o sumă de adevăruri, peste care este mai greu de trecut. Iată acest comentariu:

Aceasta-i ţara mea şi neamul meu cel românesc

România bugetară declară de la 31 mai GREVĂ GENERALĂ. Mai bine mai târziu decât niciodată! Mi-a fost frică că vor rata ocazia și vor continua pseudogreva de 20 de ani. Individual sau pe echipe sau mai nou pe centre de interes. Așa, cel puțin o vor face pe banii lor, sau pe banii PSD-ului mai exact. Ei se laudă că vor paraliza România, dar nu poți paraliza ceva aflat deja în moarte clinică. Aici, în mediul bugetar, sub umbrela idiotocrației de partid și racordată ombilical la bugetul de stat o armată de pomanagii au transformat deviza comunistă ”noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”, ilustată magistral de premierul kominternist Petre Roman prin ”Mircea, fă-te că lucrezi” în ceea ce se consideră a fi postulatul întâi al bugetarului din românia : ”salariul e pentru trai, fură dacă vrei să ai!”. Și se fură în draci, de la cei mai de jos care fură detergent sau fură din mâncarea bolnavilor din spitale la cei intelectuali ce fură ”punând„ câteva zerouri în coadă la achiziții. 20 de ani de social democrație a transformat o țară pe care unii o considerau grădina raiului, în paradisul câinilor vagabonzi, munților de gunoie și milogilor de tot felul.

60% din buget se duc anual pentru a le astupa pliscurile flămânde. Unii o merită însă, cu vărf și îndesat. Sunt doctori în țară românească care-și urmează vocația și pentru care Hipocrat nu a fost vreun dramaturg grec, sunt profesori care vin la clasă și în zile de grevă și care își petrec jumătate de zi pe drumul de la școală-acasă și retur. Ei sunt înghițiți însă de masa enormă de pomanagii, de lipitori racordate la bugetul național.
Efectele se văd. Pe porțile școlilor ies proști pe bandă rulantă, pe porțile spitalelor intri dar nu știi cum ieși, în poliție găsești tot felul de avortoni de râd infractorii de ei mai abitir decât curcile, poliția comunitară e formată din pensionari, primăriile și prefecturile sunt pline de parașute cu chiloții în cur și îmbrăcate intro batistă, special cu cracii și țațele la vedere spre delectarea boșorogilor voyeuriști, aleși ai poporului sau numiți de sus. Atunci se mai miră cineva de ce Parlamentul e plin de labagii, ce nu se codesc să frece menta și aparatul din dotare în plină ședință.

În aceste zile e mai comod să dai vina pe premierul clitoris sau pe președintele drojdier. Vinovați suntem însă cu toții. În România, de când te naști și până decartezi ești sclavul sistemului PCR. De la procurarea de biberoane la achiziționarea de copârșeu trebuie să dai, sau mai plastic ”să miști din urechi” altfel…. La bugetari sistemul produce la greu. Nimic nu e gratis sau lăsat la voia întâmplării. Examenele de tot felul, avansările, promovările, dosarele sau amenzile, întocmirea unor acte sau fel de fel de proceduri birocratice sunt aranjate să producă bani sau foloase. În străinătate dacă te faci că ”uiți„ să-ți iei restul de la băcan, te bate de te caci pe tine iar a doua oară nu îi mai calci pragul.

Sper ca după 31 mai unii dintre greviști să ”uite” și ei să se mai întoarcă la serviciu. 25% e puțin, cred că jumătate nu-și au locul. Și nu în învățământ sau sănătare cât în administrație. După aceea, reclama tipului care umblă cu roaba plină cu acte va devenii desuetă.

’The trouble with the world is that the stupid are sure and the intelligent are full of doubt.’

“Desteaptă-te române … şi culcă-te la loc, dar pe această lume n-ai deloc noroc” (vorba cântecului), iar pentru a avea noroc ştii ce ai de făcut. Ceea ce ai şi făcut înainte de 1989, atunci când pentru o butelie slăveai Partidul Comunist Român cu polonicul plin de rahat.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu